Lamentația Ioanei d'Arc pe rug
Aceasta-i vina mea: că n-am lăsat,
Cu gând ascuns, feciori în preajma porții.
Și-acum, când prima dată un bărbat
Mă strânge-n brațe, sunt sortită morții...
Dar flăcările crește-vor mereu,
Crește-va mult și strania orgie.
Și, în curând, flămând, iubitul meu,
Întâiul meu iubit, fără să știe,
Mă va cuprinde-atât de mult în el
Încât nu va putea să mai despartă
De trupul lui pe-al meu - și-n alb inel
Mă va iubi fum zvelt și ceață moartă.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre moarte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre gânduri
- poezii despre fum
- poezii despre foc
- poezii despre bărbați
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.