Curva
Blondă, brună sau roșcată,
Soață sau nemăritată,
Slută sau fermecătoare,
Curva-i curvă până moare!...
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame și Madrigale (28 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi epigrame despre soție, epigrame despre păr roșcat, epigrame despre păr blond sau epigrame despre moarte
1 George Budoi [autorul] a spus pe 28 septembrie 2012: |
| Curva-i curvă până moare. Proverb românesc |
2 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Dumnezeule! Ați putut dumneavoastră să pronunțați asemenea cuvânt, domnule George Budoi? Este cât se poate de evident că, eu sunt protagonista epigramei! E incredibil, cât de mult pot să greșească oamenii mari! Și eu, care mă uitam la dumneavoastră ca la o icoană! V-am căutat și pe google (nu vă mint, am citit ceva și despre respectabilul dumneavoastră tată -fost profesor universitar la agronomie, sunteți din Craiova)! Îmi curge și mie ceva sânge de pe-acolo (de la tatăl meu), prin vene, deci, simpatia era la ea acasă! Omorâți-mă domnule George Budoi, că nu-mi vine să cred așa ceva! Nu-mi vine să cred! Nu-mi vine să cred! Iarăși zic, ca și la dl. D. A. Rădulescu: nu dumneavoastră ați scris această epigramă! Sau, în orice caz nu sunteți dumneavoastră cel care mi-o atribuiți mie! E greu să suport acest adevăr, domnule Budoi! Oare cu ce v-am supărat, de m-ați la un zid atât de dur? |
3 M. Arin [din public] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| S-avem iertare, doamnă! Iar abordați lucrurile cu exaltare și patetism extrem. Nu v-a pus nimeni pe dumneavoastră la zid. Eu, ca cititor neutru, n-am identificat trimiteri spre dumneavoastră. Dacă vă așteptați la o avalanșă de scuze, să știți că nu e cazul. Autorul se referă (cam dur, dar în limitele permise de noile norme UE) la o categorie de femei, care prestează, contra cost, un anumit tip de servicii. Sau la cele care pun coarne soților. (conform tradiției ortodoxe, dreptul de a pune coarne revine exclusiv soților). Sau la cele care își etalează public, ostentativ treburi de maximă intimitate. Că, vezi Doamne, era mai academic sinonimul târfă (ca la J.P. Sartre) sau prostituată (ca la cei mulți). Ce-i pot eu reproșa autorului e faptul că se referă strict la femei. Ori autorii morali și principalii beneficiari ai curviei sunt bărbații. Ei achiziționează plăceri arătându-și portofelele unor doamne afectate financiar și instabile sentimental. E o omisiune accidentală, sau ține de proverbiala solidaritate masculină? |
4 George Budoi [autorul] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| GREȘIȚI dnă Iulia Mirancea! Faceți greșeli în lanț, cu o energie demnă de o cauză nobilă. 1) Epigrama nu vă e adresată nici dvs, nici unei persoane anume. Este doar o glumă și o brodare pe baza proverbului. 2) Profesorul de care amintiți nu este tatăl meu și nici nu mai trăiește. Nu toți cei ce poartă același nume sunt tată și fiu. 3) Nu sunt din Craiova. 4) Ma acuzați de lucruri pe care nu le-am făcut: nici nu nu v-am pus la zid, nici nu v-am atribuit vreo calitate. 5) Comentariul dvs este cel puțin imprudent... |
5 George Budoi [autorul] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Blamăm nestatornicia femeilor, dar numai când îi suntem victime: o găsim fermecătoare când profităm de ea. (Louis Desnoyers, traducere de G. Budoi) |
6 George Budoi [autorul] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Bărbații se duc la curve ca porcii la troacă. Filmul "Frumoasa venețiană" |
7 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Urât, foarte urât. Numai aduceți în discuție acest subiect trivial, măcar din respectul dvs.de autor pentru cele două doamne care postează pe acest site. Mulțumesc. Cu toată stima. |
8 Abramovici [din public] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Doamna Betty, dacă aveți mentalitate de călugăriță, luați-vă laptopul și mergeți la o mănăstire de măicuțe. Acolo puteți face ce vă place mai mult. Să binecuvântați pe toți cei ce cumpără o lumânare. |
9 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Am fost acolo, dar nu m-au primit, au spus că sunt mult mai utilă în viața reală decât în cea monahală, așa că le-am urmat sfatul. |
10 George Budoi [autorul] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Nu femeile care se culcă cu bărbații noștri sunt curve, ci bărbații noștri sunt curvari. Simona Catrina, 2012 |
11 Abramovici [din public] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| Doamna Betty! Pe saitul acesta postează multe doamnne, nu două. Dar celelalte doamne adaugă în tăcere mii, zeci de mii de citate, fără să-și dea întruna cu părerea, eronat și părtinitor, în funcție de cumetrii, interese și relații personale. |
12 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 29 septembrie 2012: |
| M-am referit la Doamna Iulia Mirancea și la mine, cu această ocazie, țin să vă atrag atenția în cel mai respectuos mod cu putință să nu mă mai insultați în fiecare comentariu pe care îl postați, eu nu insult pe nimeni, ca atare, doresc să primesc ceea ce ofer. Aceasta este cea mai firească cale a normalității. Nu credeți? Mulțumesc. |
13 Abramovici [din public] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Vă insultați singură. Și nu numai pe dumneavoastră. Când scrieți că pe sait postează "două doamne" nu realizați că jigniți celelalte femei care postează. Ce? Ele nu-s doamne? Regret nespus! Nu pot să vă dau ceea ce-mi oferiți. Nu știu să scriu într-o cheie atât de anostă și de lingușitoare. Nu știu să împart superlative în dreapta și-n stânga, mai ales acolo unde nu e cazul, doar ca să-mi fac adepți și simpatizanți! Strategia aceasta politică mi se pare revoltătoare. Stilul adormitor-ditirambic nu este "cea mai fireasCĂ CAle a normalității", ci a mediocrității narcisiste. Și dacă aveți asemenea sensibilități puritane și feciorelnicele rețineri ale domnișoarei de pension, de ce intrați în polemici la o epigramă în care se vorbește, "clar ca lumina zilei", despre curve. Nu știți ce-s alea? N-aveți habar cu ce se ocupă? Credeți că sunt puține în România? Sau în lume? Acest cuvânt "genial" apare și-n Biblie, și încă de mai multe ori. L-au folosit scriitori mari și mici. De ce vă sperie acest termen? Mulțumesc. |
14 Dasha [din public] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| * * * ... arma ta e lacrima, femeie arma mea e rațiunea rece... |
15 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Dasha? Interesant! ... lacrima mea(candidă, fierbinte), e sanctuar al iubirii, pentru a-ți încălzi rațiunea, bărbate ... |
16 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Ieri, lacrimile Maicii Domnului, mi-au umezit obrajii! |
17 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Domnule George Budoi Domnilor Dacă am greșit îmi voi cere scuze, eu! Dar, "să vezi și să nu crezi"! Păi, noi-peregrinii izgoniți din rai- ce să facem, patrulăm pe-aci, pe scorțoasa Terră (unii mai mult decât alții) și, cum nu ne pune nimeni sula-n coaste, jucăm de toate, frate: "țurcă", "leapșa", "șotron", "v-ați ascunselea" etc. etc. E, acilica este ghiumbușlucul: mie nu-mi plăcu joaca de-a v-ați ascunselea, nici să mă pici cu ceară! Nici acu n-o joc! Eu, asta, "cu ... musca pă căciulă"!(?) Eu înțeleg, ca orice ins de-nțeles, că vreți să vă distrați! Și văzurăți că eu, nu mă mai smiorcăii ca "deunăzi", nici nu vă bruftuluii ca la-nceput! C-așa vă promisei în pomelnic! E, da să puneți domniile voastre în cârculița bietului "măgăruș", ceea ce nu poate duce, asta mă cam nărăvi! Da' să vă spui: venii eu acili-șa, la "măsuța" mea cea isteață și, mă repezii la stihul meu, ăl cu privata "ocupată"! Când, ce să vezi? Păi, acilea găsii, tomnai lângă bunătate de "adulație" (a mea către poetul meu "îndrăgostit"), un "verset" cam dubios, românesc cică (ăla de sus)! Mă speriai! Da p-ormă, mai văzui (să vezi și să nu crezi), o ditamai poza: FMI, cu dânsa goală "pușcă" -epigramă, cică-! Ia-uite, când să zic și eu "hop", aci pe Citatepedia, m-am pomenit că (fără să știu), am sărit pârleazul! E, da, nici chiar așa, domnilor! Domnule Budoi, nu dumneavoastă vă atribui acuzația de sus! Cineva, cu harul "comediei umane", a vrut să-mi facă mie un dar! Și, mi l-a făcut! El -darul- a stat acoloșa toată noaptea, întocmai ca Ilonca mea, lângă patul în care dorm (până l-a văzut webmasterul)! Și-n tot acest timp, a figurat și dincolo, sub epigramă! Acest truc, chiar eu l-am inventat astă iarnă, ca să atrag privirile către un citat de prin sociologie, postat la "Adăugate"! Sesizarea mea a fost "imprudentă", domnule Budoi? Păi, chiar atât de lașă să fiu eu, ca să m-apuce frica de o "cuminecătură", pe care n-am halit-o? Dacă tăceam chitic și "înghițeam" apetisanta "gălușcă", aș fi dat dovadă de excepțională prudență? Păi, de ce să-mi fie frică, sau jenă, sau ce v-ați mai gândit domnia voastră, domnule George Budoi? Ce am făcut? Cu ce mi-am întinat imaginea? Sunt o femeie cumnite, domule (domnilor) și, așa voi rămâne (pasăre rară în zua de azi, nu? cam tinerică, ce e drept și mă dau în vânt după "tot ce zboară")! Da, văd că zâmbiți pe sub mustățile voastre șugubețe! E, atunci, să vă spun una, de să cădeți în ...: scrisoarea (celebra scrisoare), domnii mei dragi, a fost pusă în cutia poștală, de la Brăești, de cine credeți? Păi, chiar de dânsul, domnilor: cel mai important om din viața mea! Iar în ziua aceea magnifică, el a fost mult mai înalt decât Penteleul! (aaa, soțul? nu mai am nici un haz, nu-i așa?)! Recunoștința e cel mai frumos și cel mai măreț sentiment! Numai oamenii mari îl pot înțelege și prețui! Mi-a făcut versuri domnul Girel Barbu? Foarte frumos! Eu am meritat asta! A făcut ceea ce ar face orice artist: a speculat momentul! Ne-am oferit unul altuia, cea mai frumoasă (nemaiântâlnită), lecție de virtute! Și, nu v-am mințit: ziua de 14 septembrie va rămâne pentru totdeauna, cea mai bună zi din viața mea! Într-un viitor, nu foarte îndepărtat, va fi pentru mine însămi, "extractul de cont", al propriei motivații, pentru o povestioară drăguțică, dintre două coperți! Domnul Girel Baru, n-a greșit cu nimic în fața mea! Și, dacă e băiat isteț (și este), nu se va opri la două-trei versuri! Cu puțină imaginație, subiectul poate fi exploatat și explorat la sânge! Am înțeles că, din păcate ne-a cam abandonat! Inima mea nu poate fi, decât mâhnită! Ei, uite, fac și eu o mică speculație, în cinci versulețe, așa cum pot eu, fără talent special: Girel al meu, nu va mai fi mărul din drum, ce-mi dărui cofiță, înger, urs și-o stea! Recunoștință, mumă rea Girel al tău, nu te mai vrea! |
18 George Budoi [autorul] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Doamnă Iulia Mirancea, 1) N-am înțeles mare lucru din ce ați scris în ultimul dvs comentariu (nr. 17), iar ca profesor sunt obișnuit să citesc tot felul de texte. Vă dau un sfat, gratis: renunțați să fiți prețioasă în exprimare. Veți câștiga mult. 2) Credeam că știți să folosiți ghilimelele și speram c-o să-l învățați și pe premierul plagiator Victor Ponta să le folosească. Abundența de ghilimele, folosirea lor și când trebuie și când nu trebuie, face textul greoi, sau chiar îi anulează valoarea. 3) Dvs spuneți "Dacă am greșit îmi voi cere scuze". Așadar "dacă". Deci nu credeți că ați greșit. V-o mai spun o dată: Ați greșit acuzându-mă pe nedrept că v-am făcut "protagonista epigramei". Nu aștept scuze. Aștept spirit. |
19 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| hai înfige crucea în inima mea ce mai aștepți? de răstignit mă răstignesc singur ca într-o răstignire a răstignirii. |
20 Abramovici [din public] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Domnule Girel Barbu! Nu înțeleg patetismul dumneavoastră. Folosiți de patru ori cuvântul răstignire într-un comentariu la o epigramă despre curve. "mă răstignesc singur"! Ciudat! Sunteți dispus să vă bateți singur cuie în metatarsiene și metacarpiene, în speranța că veți deveni un epigon al lui Cristos. |
21 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 30 septembrie 2012: |
| Să-ți fiu părtașă la păcat nu-mi ceri prea mult? Prihană, inimă pierdută și sânge risipit ... Dar viața mea ... la asta te-ai gândit? |
22 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 1 octombrie 2012: |
| Domnule profesor, George Budoi Odată, ați postat o epigramă, pentru care, toți copartenerii de pe Citatepedia v-au sărit la gât! V-au sărit la gât domniei voastre dar, și mie, care am avut cuvinte de laudă pentru conceptul publicat (era ceva cu Mang). Atunci, nimeni n-a priceput sensul acelei epigrame și v-au ponegrit, așa cum se face de obicei pe-aici! Cu toate acestea, nu m-ați remarcat și am fost foarte mâhnită, mai ales că am luat bobârnaci, pentru că v-am susținut! Pe urmă, mi-a trecut. Ulterior, am găsit încă un prilej de a-mi exprima admirația față de dumneavoastră, ba, chiar mi-am cerut scuze pentru că, la prima intervenție vă adresasem un inoportun "mai veniți pe la noi" (scuzați-mă, că folosesc ghilimelele)! Dar, și această tentativă de a mă face observată, a eșuat! Așa că, am hotărât să vă ignor! Acum, iată, o producție a dumneavoastră, față de care mi-am exprimat repulsia și, o pagină atât de urâtă (sunt intolerantă cu eroinele epigramei dumneavoastră), îmi dă șansa (atât de așteptată), de a vă arunca privirea și spre mine ... Ce ironie ... Sunt revoltată! Dar, Doamne, abia acum am observat că am publicat aici, acest frumos eseu, despre un moment special din viața mea! Vă mulțumesc pentru îndemnul generos: "aștept spirit" (n-am avut încotro, a trebuit să folosesc ghilimelele, deoarece am citat cuvintele domnie voastre)! Cu sinceră stimă |
23 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 1 octombrie 2012: |
| îngroapă-mă în fiecare zi câte puțin mereu în alt loc niciodată în același fel - mi-e un dor nebun să mă prefac în lut... eu păcătosul absolut! |
24 George Budoi [autorul] a spus pe 1 octombrie 2012: |
| "Ignorați-mă", doamnă Iulia, "Ignorați-mă"! Oricum, sunt omul unei singure iubiri, iar inima mea e ocupată de mult. |
25 Abramovici [din public] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| Despre efectul comic al patetismului de paradă, inspirat de o epigramă cu și despre curve, vorbește de la sine ultimul comentariu al domnului Girel. Atorul solicită un ritual de înmormântare năucitor. Complicat și extrem de costisitor. Vrea să fie îngropat treptat, adică în rate cotidiene("în fiecare zi câte puțin"). Mai mult, omul vrea să fie prezent în toate cimitirele ("mereu în alt loc"). Dar ceea ce poate speria orice firmă de pompe funebre este clauza privitoare la ceremonie ("niciodată în același fel"). Să zicem că solicitarea e un simplu capriciu de poet, care, om fiind și el, nu prea se grăbește să dea colțul. Dar finalul comentariului contrazice această aserțiune. Autorul vrea să se descompună urgent "mi-e un dor nebun să mă prefac în lut"). Cauza? Autorul crede, fără pic de modestie, că este "păcătosul absolut". Închei aici scurta mea analiză literară. Dacă cineva vede în comentariile mele denigrare, acela greșește. Denigrare înseamnă calomnie. Înseamnă să aduci cuiva acuzații nefondate. M-am străduit, de fiecare dată, să-mi argumentez temeinic opiniile. Că o fac cu o doză suportabilă (pentru omul inteligent) de umor, asta e altceva. |
26 Iulia Mirancea [din public] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| Au! Ce-aveți, domnule Jorj? Ce vă veni? "Oricum sunteți omul unei singure iubiri"? Păi, cine v-a acuzat c-ați fi ... cu mai multe, de vă apărați atât de abitir? Ce nu prea înțeleg eu, este, cum de aterizarăți acilea, printre blonde, brune, roșcate etc. Păi nu dumneavoastră instituirăți ăst harem? Oricum, vă mulțumesc pentru mărturisire: după cum declarați, "singurul motiv", pentru care vă resemnați și mă rugați să vă ignor, ar fi acela că aveți inima ocupată! O, Doamne! Îmi luarăți "piatra de pe inimă, să-mi scuip în sân repede, să nu vă răzgândiți! Căci, Oricum, domnia voastră, nu ar putea potența niciodată decorul ticluirii unei scrisori de recunoștință! Pe acest Pământ, unul singur este Girel Barbu! Am făcut această precizare, deorece, deși, mâniat rău pe mine, totuși continuă să mă apere! |
27 T.M.Raru [din public] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| Domnule Abramovici, [in liceu am avut un profesor, de romana cu acest nume ], e prima oara cand faceti, desi in stilul pamfletar ce va caracterizeaza, o analiza pe un text pur literar. Cred ca astfel de abordari sunt mult mai utile, atat pentru autori in sine, cat si pentru comentatori. Si mai cred ca autorul analizat, merita mai mult decat ati facut dv. pana acum, tinand cont si de faptul ca ati marturisit nu de mult ca tineti la acesta. Asteptam confirmarea. Inceputul a fost declansat. Toata consideratia! |
28 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| Poemul lui Girel nu e atat de "patetic" si de elucubrant precum pretinde domnul "critic" literar. Stimabilul "analist" abordeaza textul lui Girel intr-o cheie interpretativa nepotrivita. Procedeul hermeneutic al domniei sale tine mai mult de lacatuserie (cheia din afirmatia anterioara e una franceza, nu intelectuala), decat de exegeza. Imaginile poetice izbutite creionate de Girel sunt privite de Abramovici cu ochiul unui fotograf exigent. Un fotograf scrupulos care atunci cand se zgaieste profesional la un tablou impresionist va trai o experienta vizuala traumatica. Ceva asemanator i s-a intamplat lui Abramovici. Ce spune Girel la figurat e regurgitat (ras-talmacit) de domnul critic la propriu. Fireste, in maniera asta poti "desfiinta" (desuruba, sa nu uitam de cheia franceza) orice poezie, chiar si una ansamblata de Eminescu sau Shakespeare. Girel vrea sa fie ingropat, in alt loc si in alt mod de o domita. De retinut, poetul nu se adreseaza unui antreprenor de pompe funebre. S-ar putea sa fie vorba de altceva decat o inhumare standard. Posibil ca ingropaciunea sa insemne uitare, o imersiune ireversibila in oceanul mnezic al duduii. Cum se va produce uitarea? Printr-o risipire a fiintei spirituale a iubitului. Promenadele si schimbarile dese de décor cerute insistent de poet au rolul de a-I descompune chipul, de a-l face de nerecunoscut in ochii iubitei. Moartea este pt. poet privirea straina cu care il va invrednici persoana care insemna pentru el Viata (nu stiu daca si Adevarul si Calea). Pupila Ei e gaura neagra care va inghiti definitiv astrul iubirii lui. Si totusi, Girel isi asuma in intregime vina acestui incident sideral. El e pacatosul absolut. Fiind plamadit din prea mult lut a fost atras de argila trupului ei si nu de unduirea eterna a nectarului ce-I adasta in fermecatoarea, dar vremelnica ei amfora. |
29 nu pot să tac ... [din public] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| de la o epigramă mizerabilă, s-a ajuns la un poem, care răstoarnă orice logică. autorul nu este un neica nimeni, cum încearcă nejustificat unii să-l catalogheze: este "cel mai iubit poet de pe CITATEPEDIA", "cel mai controversat autor", cel mai... nici nu contează toate astea. i se pun în spate tot felul de etichete, care de care mai fluorescente, lucru ce îl poate face vizibil și de cele mai întunecate minți. că fiecare îl vede altfel iarăși e un lucru bun, asta însemnând, că trezește reacții în lanț. interesant e că nimeni până la Daniel Stanciu, nu a reușit o adevărată analiză critică. nici cei (cele) care îl bombardează cu elogii, cât ar părea ele de justificate. |
30 Abramovici [din public] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| "nu pot să tac" Epigrama nu e mizerabilă, doar puțin vulgară, adică exact așa cum este poporul român. Fără logică (pentru că "răstoarnă orice logică") și neavenite sunt comentariile "poetice" ale rapsodului popular Barbu Girel, total nepotrivite cu epigrama discutată. Ca de obicei, distinsul "critic" Daniel Stanciu, imun la orice argumente, joacă rolul lui Gică Contra. Patetismul elucubrant apare în jurul ideii de răstignire. Girel vrea cu orice preț să fie răstignit, aspirând astfel la gloria lui Cristos. Dar cum pe mântuitorul cu jumătate de normă din Buzău nu vrea nimeni să-l răstignească, s-a hotărît să-și bată singur cuie-n talpă. Repet. Toate astea la subsolul unei epigrame despre curve. A detecta aici simboluri (Viața, Adevărul, Calea etc) e cel puțin ridicol. Catalogarea de "cel mai controversat autor" nu i-am dat-o eu domnului Barbu. Așa apare în clasament, după ce a primit peste 4000 de voturi. Controversat nu înseamnă iubit. Pe acest sait există sute de mari poeți ai literaturii universale. Cred că multe din voturile negative sunt determinate de susținerea fanatică a unor doamne lăudătoare. Acestea o țin numai în superlative, mai ales acolo unde nu e cazul. E modul lor vicios de a-și etala ața-zisa prietenie O analiză critică serioasă nu se poate face decît plecînd de la niște poeme serioase. Aici nu e cazul. |
31 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| Spuneam in comentariul meu anterior ca inhumarea din poemul de iubire al lui Girel ar putea fi echivalata cu uitarea. Nu e singura interpretare posibila. Poeziile bune au mai multe usi si coridoare care te pot duce in dependintele textului sau in living-ul lui. Imaginea inhumarii partiale poate fi inteleasa ca o metafora a actului erotic. Barbatul zamislit din lutul matern are toata viata nostalgia lutului feminin. Daca iesirea din lutul mamei este nastere, cufundarea in lutul iubitei e moarte. O moarte treptata - nu tot corpul se scufunda care pentru a izbuti pe deplin e reluata cu indarjire in alt fel si in alte locuri. Iubirea e pregatire pentru moarte, pentru contopirea finala cu lutul mamei tututror botzurilor de lut- Gaia. |
32 George Budoi [autorul] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| "nu poți să taci..." Dar ce bine ar fi!... |
33 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| Nu va pripiti, d-le Abramovici. Cand e vorba de amor linia de demarcatie dintre sublim si ridicol nu e chiar atat de neta precum sugerati dvs. Iubirea e o experienta cvasi-religioasa. Nu-l iubesti pe celalalt daca nu-l sanctifici. Daca ai urechiusa fina poti capta intr-un poem de amor tonalitati "psaltice". Pentru un indragostit, exagerand (dar situandu-te pe aceeasi lungime de unda cu sentimentul cu pricina) "sufletul pereche" ar putea fi calea, adevarul si viata. Cineva (parca Butulescu) spunea despre copilarie ca e "singurul paradis pierdut". I s-ar putea replica (fara sa fii Gica Contra, cum binevoiti sa ma etichetati) ca iubirea este singurul paradis regasit. In privinta insensibilitatii mele cronice (frizand obtuzitatea) la "orice argumente" va cam inselati. Ador argumentele rationale. (E adevarat, ca uneori mi-e greu sa detectez acest tip de argumente in textele dvs.). Spuneti ca poezia lui Girel e neserioasa (sub aspectul valorii literare). E o acuzatie serioasa, pe care v-as ruga sa o sustineti cu si altceva decat cu argumentele dvs. frivole, legate de clasamente, de rastigniri in gutui supradimensionate, de disifiltatile pe care le genereaza hachitele funerare (si pseudo-literare) ale Lui Girel si consideratii geoculturale legate de miraculosul oras Buzau (care risca sa devina gratie hiperbolelor dvs critice un fel de Yoknapatawpha sau de Macondo al literaturii autohtone). |