Fără relaţia cu celălalt, limbajul devine plat, unidimensional, exterior, neocupat. În acest fel trăiesc schizoizii şi obsesivii lanţul semnificaţiilor, adică asemenea unui benzi de simple evenimente zgomotoase care nu au forţa să îi ducă nicăieri - căci pentru ei, limbajul nu este niciodată un jet destinat celuilalt. Schizoidul nu poate să arunce mingea limbajului şi, în cea mai mare parte a timpului, nici nu e capabil să prindă această minge. Este ceea ce schizofrenii au în comun cu mulţi dintre filosofi, care au putut să-şi aleagă profesia doar pentru că ea este unul dintre azilurile schizofreniei. Un număr remarcabil dintre ei nu sunt în stare să prindă mingea limbajului. Pe când majoritatea oamenilor dovedesc atenţie şi răspund prin o deschidere a urechii atunci când aud un discurs în care se simte lansarea limbajului, ne-prinzătorul profesionist de mingi ale limbajului, filosoful, dar, adesea, şi criticul societăţii, lasă să treacă prin faţa lui acest gen de aruncare cu un fel foarte special de intangibilitate hotărâtă. El preferă, şi asta de departe, să reflecteze asupra a ceea ce nu merge la cel care aruncă mingea.

Peter Sloterdijk în Ni le soleil ni la mort. Jeu de piste sous forme de dialogue avec Hans-Jürgens Heinrichs (2003)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!