Eglogă destinului tragic
Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să știe chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Și să n-aștepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învățat s-o ducă prost
Și hărăzit să fie trist...
M-apucă plânsul, deci exist!
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre tristețe
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.