* * *
Încăperea sumbră și mică
nu bănuiam c e avea să mi se întâmple:
metronomul îmi bătea în tâmple
așteptam să se lumineze de ziuă
iar pe deasupra și o
senzație stranie de frică
Nu știam ce avea să urmeze
și mă simțeam vinovat
toată lumea mă arăta cu degetul;
Parcă mă aflam într-un ținut de uriași
Și ce însemnau aceste metereze
din fața ușii la do pași?
Cineva mi-a pus în mână
o hârtie cu pecete,
altcineva m-a luat de mână și m-a dus
în fața lor o mulțime de necunoscuți
Mișcările tuturor erau încete
și când acela a întrebat dacă mă recunosc,
toți au îndreptat mâinele spre mine
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre mișcare, poezii despre lumină, poezii despre hârtie, poezii despre frică sau poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.