Sub ochii stelelor
Seara
luna coboară pe ape
în propria-i oglindire
să-și aline singurătatea.
Buzele nopții
sărută ascuțișul glasului de sirenă
sângele galben
plutește peste liniștea gândului.
Muzele fug
din poeme închipuite
până la țărm, să adape metafora
cu urmele pașilor lăsate de valuri...
Nu mai căuta visele efemere
le-am adunat în cearcăne
sub ochi de stele.
De-acum, poți dormi liniștită...
poezie de Ovidiu Sinov (23 iulie 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Sinov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre poezie
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 august 2012: |
| Frumoasă poezie! |