Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Curentul iconoclast a fost provocat, în mare parte, de stângăcia pictorilor de epocă.

aforism de din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

 

1
daniel stanciu [din public] a spus pe 11 februarie 2011:
Iata o gluma cu adevarat nesarata. In fata icoanelor Butulescu deplange lipsa de perspectiva. Si perspectiva nu e doar "adancimea" picturii, e "profunzimea" spirituala a privitorului. Relatia lui Butulescu cu Dumnezeu e lipsita de perspectiva.
2
Madre Mia [din public] a spus pe 12 februarie 2011:
Ideea e alta. După ce ai văzut Capela Sixtină nu mai poți fi iconoclast. Dar judecând după sfinții rahitici ai secolelor VIII - X te poți răzvrăti împotriva reprezentării plastice a Providenței.
3
daniel stanciu [din public] a spus pe 12 februarie 2011:
Madre, iconoclastii nu au vazut picturile renascentiste. Sunt convins ca daca le-ar fi vazut s-ar fi infierbantat mai tare. Ce dezamagire sa constati ca barbosul impozant care intainde indexul spre Adam are aceleasi trasaturi faciale cu ale unui cersetor oarecare care baintuie pe strazile orasului ... Iconoclastii ar fi dezavuat cu si mai multa fervoare pictura persoanelor sacre dupa modele umane. Michelangelo nu e un iconar, un fauritor de icoane, ci un artist- un pictor si un sculptor. Icoanele (ca si slujbele religioase) se fac dupa canoane, nu dupa jocul capricios al muzelor. Arta iconarului izvoraste din smerenie creaturii, arta pictorului renascentist se nutreste din orgoliul "creatorului". Cand esti in fata unei icoane facatoare de minuni nu te intereseaza cine a pictat-o. In schimb, cand contempli o pictura renascentista esti ispitit intotdeauna de demonul curiozitatii: cine este artistul care a realizat aceasta minunatie? In arta religioasa icoanele fac minuni, in arta laica picturile trec drept minunate.
Icoana este o abolire a spatiului profan, tridimensional. Absenta celei de-a treia dimensiuni te proiecteaza intr-un alt spatiu si intr-un alt timp. Pictura renascentista ne infatiseaza realitatile spirtiuale intr-un spatiu profan. Ele ne infatiseaza omul de "aici", nu omul care a trecut "dincolo". Dupa o contemplare a unei picturi renascentiste nu te gandesti la maretia lui Dumnezeu, ci la grandoarea omului. Pictura renascentista, desi abordeaza subiecte religioase, nu este deloc una religioasa, intrucat pune in centru omul, nu pe Dumnezeu. Arta icoanei ne dezvaluie omul in Dumnezeu (in-dumnezeit). Arta renascentista ne arata Dumnezeul in om (Dumnezeul in-omenit). In icoana IIsus a inviat si are o viata spirituala. In arta renascentista Iisus s-a nascut si are o viata umana.

Ideea lui Butulescu de a reduce icoana la statutul de tablou, nu mi se pare spirtuala. Nu e deloc "iconoclasta", e cel mult imatura. Exista un ras al ignorantului si unul al inteleptului. Butulescu lasa impresia ca rade fara sa stie de ce rade. De asta il gasesc uneori asa de amuzant. Comicul involuntar este cel mai ilar.
4
Silvia Velea [utilizator înregistrat] a spus pe 13 februarie 2011:
Nu se poate vorbi despre o stângăcie a pictorilor bizantini, deoarece ei cunoșteau foarte bine procedeele artei greco-romane (cu tot aportul Orientului la elaborarea artei bizantine, tradițiile elenistice au fost cele mai puternice). Însă trebuie avut în vedere scopul artei la acea vreme, rolul ei educator, care era subordonat curții imperiale și Bisericii. Arta era controlată cu strictețe de către aparatul de stat, până în cele mai mici amănunte, ca să nu existe nicio abatere de la programul și de la principiile fixate, în special în domeniul iconografic. Omul de rând nu știa să citească, pentru el episoadele biblice trebuiau povestite simplu și în imagini clare, concentrate pe idee și simbol, astfel ca gândul să nu se îndepărteze odată cu ochiul de la subiectul religios. Pictorul bizantin se vede nevoit să renunțe într-o mare măsură la liniile clasice, iar picturile (mozaicurile, frescele) devin rigide, primitive, asemeni unor desene făcute de copii. Impactul vizual trebuia să fie copleșitor și definitiv: efectul de imediatețe este dat de poziția frontală a personajelor, cu figuri severe, ochi mari, pătrunzători, părând suspendate între perete și privitor. Dar până la triumful iconoclasmului, pictorii încă își mai puteau folosi fantezia pe ici-pe colo, adaptând la noile teme repertoriul de personaje din tradiția greco-romană. Abia după venirea la putere a dinastiilor macedonene, picturile dintr-o biserică nu au mai fost privite ca simple povești pentru analfabeți, ci ca niște oglindiri misterioase ale lumii cerești. S-au impus în acest sens canoane, tipuri standard, efectul urmărit fiind acela de des-trupare și redare a dimensiunii spirituale a ființei.

Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook