Escapadă rătăcindă
... am dreptate?...
stau singur câteodată
chiar de nu-s...
și-ascult în juru-mi;
parc-aș vrea să fiu
măcar parola,
să fac parte din duhul
străin mie,
împărtășit
în strigăte de bucurie
auzite, vecine...
să fiu văzduhul
pripășit,
așa cum și-alți stingheri
îs în taina nopților de ierni
geroase...
... mă uit cu jind
și visez
la ferestre cu lumina caldă
dinspre case.
... stau mă prăjind,
mă-ntind
la focurile
ce se-apropie câte două,
măturând
de alb, asfaltul...
măturându-mă
una cu grund...
... am scăpat de singurătate!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre vecini
- poezii despre singurătate
- poezii despre noapte
- poezii despre iarnă
- poezii despre ger
- poezii despre foc
- poezii despre dreptate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.