migdal inflorit

Duşmanii îşi urmează planul lor
Cu gând să aibă parte de câştig
Dar cel mai crunt duşman al meu sunt eu
Mă înfior la cât sunt de subtil
Pe margine de groapă, testament
Întâiul meu duşman mi-a fost făcut cadou
Şi m’am trezit că dacă vreau să scap de el
Va trebui ca să mă nasc din nou.
La capătul lungei străzi pe care merg
Coteşte brusc un colţ pustiu
Şi mă pândeşte ca duşman mereu
Privirea mi’o arunc furiş pe’un umăr drept
Să scap aş vrea dar umbra se ţine după mine
Cu teamă îmi zvâcneşte inima în piept
Morile s-au stricat şi s’au împuţinat
Cu cât cobor mai jos pe mal urzeala apei s’a tocit
Cu găuri în genunchi se’ndoaie cele tari
Iar glasul se aude’năbuşit…
Obloanele se’nchid încet
Migdalul meu a înflorit.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!