| maRria..* [din public] a spus pe 13 mai 2009: |
| nici nu pot sa spun cat este de adevarat! desi avem impresia ca daca cineva ne ofera ceva pe gratis, candva, nu intotdeauna este dat cu mana larga...tot va veni momentul in care trebuie sa platim ieftin sau scump.. |
| Daniela Ion [din public] a spus pe 10 mai 2010: |
| este LMC ca platim pentru tot ce primim, problema este sa evitam sa platim mult mai mult decat face -) |
| crs12decoder [din public] a spus pe 20 septembrie 2010: |
| E ca si cum ai primi 2 pastile, una gratis si una de 100 de RON. Daca o alegi pe cea gratuita, este posibil sa aiba reactii adverse, si sa-ti creezi complicatii pe care le vindeci cu 1000 RON. |
| adria [din public] a spus pe 18 noiembrie 2010: |
| Deci si pe atunci era la fel... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 18 noiembrie 2010: |
| Lucrurile gratuite sunt cele mai scumpe- e un lucru cunoscut de de vremea lui Fred Flinstone. Se poate alcatui si o lista a celor mai costisitoare lucruri gratuite: primul: sotia; al doilea: statul degeaba; al treilea: votatul in Romania; al patrulea- vizionarea unui buletin de stiri, al cincilea: favorul (sau cadoul) unui prieten; al saselea: inmultirea la tantzari etc.; al saptelea: sarutul unei femei maritate; al optulea: un discurs al lui Hitler; al noualea: cititul facturilor; al zecelea: oprirea motorului in intersectie. |
| Condorul [din public] a spus pe 19 noiembrie 2010: |
| Primim pe gratis cam multe pareri costisitoare.De obicei platim mult mai mult pentru lucrurile pe care nu le meritam, dar le acceptam ca si cum ni s-ar cuveni. |
| adria [din public] a spus pe 13 decembrie 2010: |
| Extraordinar! Nu am gandit niciodata aceasta explicatie dar dupa ce am citit-o aici (ea insasi poate deveni un remarcabil citat ) "platim mult mai mult pentru lucrurile pe care nu le meritam, dar le acceptam ca si cum ni s-ar cuveni " eu personal pot sa declar ca sunt intru totul de acord.Bravo! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 13 decembrie 2010: |
Adria, se intampla adesea sa nu apreciem darurile pe care ni le fac semenii (prietenia, timpul pe care ni-l ofera, un zambet, o incurajare, o dedicatie la radio Zu de ziua de nastere etc.). Le consideram ca fiind rasplati binemeritate ale unor calitati personale vizibile de pe Luna si incontestabile chiar si de mai sus (de catre ingerii situati in sfere mai inalte). Lipsa noastra de recunostintza ii intristeaza insa pe binefacatorii nostri si le diminueaza (pana la gradul zero- pe un termometru de caldura sufleteasca ) elanul de generozitate. Daca nu apreciem gesturile frumoase si gratuite pe care le fac ceilalti, riscam sa le pierdem prietenia, simpatia sau respectul. In cazul asta pierdem cele mai scumpe lucruri: cele pe care pe care nu le putem cumpara cu bani. Presupun ca d-l condor se referea la acest gen de platzi (costuri personale).
Cred (verbul lasa o marja hermeneutica acceptabila pt.formularea unor opinii alternative) ca Einstein se refera la serviciile dezinteresate si gratuite pe care ni le fac diverse persoane (bine-intentionate). Aceste servicii genereaza, prin regula nescrisa a reciprocitatii, obligatii care, de regula, sunt mai mari decat foloasele pe care le-am avut noi de pe urma lor. Dupa foloase, tragem ponoasele. |
| Condorul [din public] a spus pe 13 decembrie 2010: |
| Lucrurile pe care le primim gratis, deci necuvenite, s-ar putea sa ne coaste mult mai mult decat daca le plateam la timpul scadentei fara a face un BILANT CONTABIL. Daca suntem realisti trebuie sa intelegem ca tot timpul suntem DATORI cuiva si ca tot timpul cineva ne este DATOR. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 13 decembrie 2010: |
| Trebuie sa ne straduim sa ne achitam datoriile de onoare, fara a pretinde, datornicilor nostri (in plan moral) sa procedeze la fel. Daca suntem si mai realisti (adica ne plasam in fata propriei constiinte) trebuie sa admitem ca ajutandu-i pe ceilalti cu scopul de a-i "indatora" este o practica reprobabila. Trebuie sa ne schimbam optica: Ei nu ne sunt datori, "ne-a facut placere" sa-i ajutam. Daca si datornicii nostru gandesc la fel, nici unul dintre "debitori" nu va ramane... dator. In plus, datoria morala e mai greu de contabilizat. Daca un amic mi-a imprumutat un costum "prezentabil" ca sa imi impresionez o viitoare prietena, ma indatorat pe viatza. Daca mi-a dat (din spirtit de camaraderie masculina) o mie de euroi sa-i toc cu o pitipoanca, nu m-a obligat foarte mult. |
| Emilia Nedelcoff [din public] a spus pe 27 iunie 2011: |
Toate acestea spuse de voi, nu inseamna oare ca fiecare sentiment nu e nimic altceva, decat rezultatul unui schimb? Ca tot ceea ce simtim este, de fapt, ceva artificial, ceva ce ravneste la o parte din celalalt ptr. a da la randul sau? Nu mai exista atunci sentimente pure, sacrificiul de sine, persoane dragi cu adevarat... Dimpotriva, toti si toate devin simple obiecte ce ar putea servi, mai devreme sau mai tarziu, la satisfacerea uneia dintre multele si meschinele noastre dorinte.
De aceea, inclin sa fiu de acord cu Daniel. A darui cuiva ceva ptr. simplul fapt ca exista, ca este el fara a pretinde nimic in schimb, asta te face cu adevarat om. 
In ceea ce priveste citatul, eu il inteleg astfel: uneori, suferintele determinate de anumite lucruri care credeam ca ne-au fost date, la randul lor, de catre ceilalti ( fara ca acestia sa pretinda, cel putin aparent, ceva ) sunt colosale. Nu stiu, e ca si cum ai suferi inzecit de pe urma unui lucru pe care, poate, nu l-ai dorit cu ardoare, dar l-ai acceptat, l-ai inegrat unui ceas, unui an sau poate chiar intregii tale existente, crezand ca nu ai nimic de pierdut... Pentru ca, mai apoi, sa iti dai seama ca poate acel lucru era totul! Ca poate acel lucru atat de gratuit pe care-l vedeai, poate, ca pe o rasplata, s-a dovedit a fi, in final, "rasplata" altcuiva, pedeapsa ta ca ai indraznit, naiv fiind, sa te bucuri de el.
Ah! Nu stiu cat am aberat eu pe aici, dar cert e un singur lucru: uneori, cuvintele sunt prea sarace sa poata exprima profunzimea sau complexitatea unui singur gand... |
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Cartea "Cum vad eu lumea" de Albert Einstein este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar