Idilic neînțeles
Nu-mi mai răspunzi la telefon
Sau lași pe altul să răspundă;
E ocupat cu același ton,
Sau cineva vrea să te-ascundă?!
Îmi pun prieteni să te vadă
În locul meu, să te asculte;
Le spun să-ți zică cât mi-ești dragă
Și-n lipsa ta, n-am zile multe!
Le sorb cuvintele -visez
De chipul tău, de mii de gesturi-
În gându-mi te înfățișez
În rochii, tiv cu arabescuri.
Se uită toți năuici la mine;
Îmi spun mereu că lumea-i plină
De fete pure, angeline...
Să uit de tot, că tot se-alină!
Am nodu-n gât, parcă nu-i văd,
Nu mai am gust de-ale lor glume;
Mă-ntreb cum de nu văd prăpăd?
... Nu știu că se sfârșește lume?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre umor, poezii despre timp, poezii despre telefon, poezii despre rochii, poezii despre prietenie sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.