Echitate

De ce s-a inventat criteriul?
Aveţi vreo explicaţie la reuşită?...
M-am întâlnit azi c-o grăsană, o smintită;
Era "inspector"... şi-ncă-şi mai făcea liceul.

Ineptul, leneşul din facultate
L-am zărit la televizor; mare director
În minister, sectoru' "Integritate"(?)...
Pierdut printre minciuni, neruşinat, un impostor.

Mirela, veşnic o neostoită,
Cu gând nebună la desfrâul din amor,
La "Adopţia copiilor pe ţară" e numită...
Sătulă de autohton, e din buget, tot la "exterior".

Ce bine-mi amintesc de-o umbră de coleg,
Insuportabil de un prost dogoritor
Şi-nalt... la rău şi-n şmecherii un bun strateg...
Pe "merit" a ajuns ambasador(?).

Şi-un linge coate goale, un hoţoman,
Un chiulangiu ce-njura de toţi sfinţii,
A fost întâi printr-o armată, căpitan...
E popă, cleric important la toţi "părinţii"?!?

Mă uit la mine-n silă; cum zic unii,
Oi fi toţi ăştia la un loc, cumulul
Şi am greşit, nu sunt de loc în rândul lumii
Sau visu-i rău şi m-am sculat dormind... ca somnambulul!?!

PS
Avea bunica, o analfabetă cred, dreptate;
"Numai cu fin şi educat, sigur n-ajungi departe!"
... Ea nu ştia pe-atunci cuvântul "echitate"?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!