Triplu salt
Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
și mai sus ca să țintesc!
Soarele mă împresoară
și cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.
Cu iubire și speranță,
cu a minții cutezanță,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.
Din zori până-n asfințit
ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite,
brațele mai ostenite,
pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite
sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față
luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.