Trompe și păpădii
Îmi plac lucrurile acestea
suple și lipsite de har:
cuierele de cameră,
înaltele macarale,
plopii,
felinarele
de la marginea maidanelor,
umbrele sondelor
păscând pe dealuri.
Toate acestea au ceva
Din umanismul subțire
și întârziat al tinerilor
gânditori
din acest început de veac.
Deși mulți vor spune că,
desigur,
asemeni lui El Greco
sufăr de astigmatism ideatic,
Tot ce se poate,
dar Zgârîie Norii,
Turnul Eifel,
Rachetele,
Păpădiile...?
poezie de Rodica Elena Lupu din Haos (2000)
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Votează! | Copiază!
| George Nicolman [din public] a spus pe 9 octombrie 2012: |
| In turn cu rachetele stau doar papadiile, da! Ce ai vrut sa spui, de fapt? Nu transmiti nimic! |
| M. Arin [din public] a spus pe 9 octombrie 2012: |
Stai blând, Georgică.
Este multă poezie
în acest text,
chiar dacă finalul
nu e cel mai izbutit. |
| George Nicolman [din public] a spus pe 10 octombrie 2012: |
| Definește POEZIA, prietene Arin... dar definește-o ca cititor. Autoarea a definit-o deja prin ceea ce a scris. Și sincer... e departe de adevărata POEZIE. |
| M. Arin [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
Prietene Nicolman,
Autoarea nu a definit poezia.
A scris un text care conține poezie.
Dacă pentru tine poezie înseamnă
doar "Pe lângă plopii fără soț"
să fii sănătos.
Sinceritatea cu care o blamezi pe autoare
m-a făcut să-i citesc și celelate poeme.
Are doar câteva.
Toate denotă calitatea de poet:
coerență,
exprimare plastică.
Nu sunt capodopere.
Sunt texte poetice, redactate corect
și îngrijit.
Sunt departe de stridențele
altor autori
cu multe prezențe pe acest sait.
Faptul că te-ai năpustit asupra doamnei
îmi arată clar că o cunoști.
Vrei să-ți achiți niște polițe.
E treaba ta.
Ne asiguri,
cu aer de mare cunoscător,
că autoarea e departe de poezie.
Poate ne spui pe ce se bazează
autoritatea ta.
Simplu fapt că știi să citești
nu e un argument.
Mă tem că nu ai organ
de receptare a poeziei
scrise în vers liber.
Nu-ți transmite nimic?
Ce să-ți transmită?
Poezia nu e mesagerie. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
De ce planteaza poetesa papadii printre rachete si printre turnuri destinate locuitului in / uitatului la splendorile urbane?
Ce cauta monstruozitatile superbe ale progresului tehnic (rachetelete si turnurile) - (lipsite de har si desi nu tocmai suple) in compania monstruletului vegetal numit papadie? Macar daca ar fi avut scuza epigramistului interpretat candva de Mircea Diaconu: "N-am gasit alta rima!" la ... mesagerie decat papadie. |
| George Nicolman [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
Prietene Arin,
Părerea pe care mi-am exprimat-o a fost strict asupra textului. Nu transmite nimic. Iar dacă în opinia dumitale - a-ți exprima părerea înseamnă a plăti polițe, consider că orice alt comentariu este de prisos. Și dacă pe dumneata te-a deranjat comentariul meu, am putea spune că autoarea este cunoștința dvs.? Răspunsul la această întrebare chiar nu ne interesează.
"Ce să-ți transmită?
Poezia nu e mesagerie."...
Și atunci... ce este POEZIA? un "ceva" așternut pe hârtie pentru a nu transmite nimic? Trist... |
| dor de primăvară [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
| unde-i poezia dle critic M.arin, ori tot ce nu place altora, pentru dta. este invers? |
| M. Arin [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
Poezia modernă
are un public restrâns.
Majoritatea iubitorilor de poezie,
adevărați sau doar declarați,
preferă rimele sonore
și ritmul săltăreț.
Dacă valoarea poeților
s-ar tranșa prin referendum
90% din poeții laureați ai Premiului Nobel
ar fi scoși din literatură.
Mesajul poetic?
El se percepe mai mult cu sufletul.
Creierul e pentru teatru și proză.
Vorbeați aici de triluri de ciocîrlie,
sau de cântecul privighetorii,
cea mai poetică dintre păsări.
Poate cineva să deslușească
mesajul acestor păsări?
Ce ne "transmit" ele?
E imposibil.
Și totuși,
ascultăm cu nesaț
aceste triluri.
Suntem vrăjiți.
Avem de-a face
cu cea mai pură artă.
Artă fără mesaj, prietene Nicolman!
Poezia e mai aproape
de muzica cerească a acestor păsări.
Poezia lirică induce
o anumită stare de spirit.
Nu transmite idei și mesaje.
Există desigur și poezie epică,
(valoroasă și ea, dar pe un alt palier de percepție)
în care la pașa vine un arab,
hotărât să vândă un cal.
Poezie mare, repet, dar epică.
Privighetoare cântă
Nu vinde și nu cumpără nimic.
Eu vorbeam de poezia pură,
adică de cea lirică.
Unde-i poezia?
mă întreabă dor de primăvară.
Ea poate fi oriunde.
Pseudonimul "dor de primăvară",
el însuși e poezie.
În "umbrele sondelor
păscând pe dealuri"
găsiți o porție consistentă
de poezie.
Poezia e asemenea unui parfum,
unei muzici.
Nu se lasă pipăită, pliată
și vârâtă în buzunar.
Arta modernă nu e pentru mase.
Trei sferuri din "admiratorii"
genialului Brâncuși nu pricep nimic
din arta Lui. |
| George Nicolman [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
Discuția făcea referire la textul autoarei de pe această pagină, nu la altceva. Dar, oricum, Întrebarea era: unde este poezia în acest text? Să-mi fie cu iertare, dar nu e. Și, afirmația dumitale, prietene Arin:
"Poezia lirică induce
o anumită stare de spirit.
Nu transmite idei și mesaje."....
Dacă poezia nu transmite un mesaj, cum induce o stare?
Și uite, că definiția pe care ai dat-o mai sus, e foarte aproape de adevăr și te contrazice fără să știi...
"Poezia e asemenea unui parfum,
unei muzici."
Revenind la textul discutat de noi aici, muzica nu există. Cât despre parfum, să-l fi luat vântul în timp ce scutura păpădiile?
În fine, fiecare cu părerea sa. Toate bune! |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
"ascultăm cu nesaț"; "poezia e asemenea unui parfum, unei muzici"
Domnule M. Arin, domnule George Nicolman: sunteți excepționali!
Cât de drag îmi este să vă ascult! Cât vă iubesc, în această ipostază!
Haideți, dăruiți-mi asemenea momente, ca să nu regret, că', iată, n-am
plecat încă! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 11 octombrie 2012: |
Domnule George, registrul semantic in care e codificat mesajul unei poezii e inainte de toate unul afectiv. In poezie ideile (informatia pe care o cautati cu infrigurare in text) trebuie transpuse in imagini plastice, susceptibile sa genereze emotii. Sunt insa poeti (extrem de valorosi) care nu doresc sa transmita idei. Pentru ei poezia e o arta plastica a cuvantului. In universul lor liric cuvantul nu se subordodeana gandirii, ci imaginatiei si sensibilitatii. Intrat pe teritoriul plasmuit de ei trebuie sa abandonezi pretentiile comprehensiunii exhaustive. Exista un "ce" care rezista analizei logice: e tocmai jubilatia cuvantului eliberat de servitutea cotidiana a ideii (a mesajului). In poezie cuvantul traieste emotia regasirii de sine. Poezia nu e doar emotie traspusa in cuvant, ci e cuvant cuvant converit in emotie.
Sincer, nu "inteleg" (traiesc si eu din cand in cand emotia neintelegerii si in alt domeniu decat in stiintele exacte) a treia parte a poeziei despre trompe(de ce nu trompete!) si papadii. Am senzatia ca poetesa isi intrerupe reveria (soporifica in opinia mea) si incearca sa gandeasca, sa argumenteze ceva. Isi inchipuie ca am banui-o ca sufera de un astigmatism intelectual ( adica un fel de reductionism) - fiindca e atrasa de lucrusoare materialmente suple si spiritualiceste plate care aduc de departe cu spiritul pragmatic al tinerei generatii. Posibil sa fie asa. Insa, ne indeamna sa tinem cont (de ce oare?) de rachete, de scheletul unui megarobot cracanat reconstituit de Eiffel, de imperialistele blocuri turn ale americanilor si, de ce nu, de papadii... De ce strecoara poetesa in pomelnicul grandomaniei tehnice, papadiile? Floricele astea galbejite sunt infipte in solul steril al poezelei precum laleaua olandeza in branza din burduful unui ciobanesc mioritic. |
