Am scris o singură carte, care se numește "Gânduri". Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aștepta ca fiul lui Noica să scrie o carte. Și când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă și toate celelalte la fel. Acum, la sfârșitul vieții mele, mă gândesc să scriu altă carte care s-ar numi "Memorii", fiindcă așa scriu toți oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!
Rafail Noica în Celălalt Noica - Mărturii ale monahului Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate despre sfârșit, citate despre gânduri, citate despre cărți, citate despre amintiri, citate despre alb sau citate despre Constantin Noica
1 Modest [din public] a spus pe 11 februarie 2014: |
| Un sfânt!.... |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 3 aprilie 2016: |
| Superb, maestre! Superb și copleșitor! Vă iubesc până dincolo de superbitate! Vă voi păstra paginile dumneavoastră "albe" în gândurile mele, până la sfârșitul vieții! Căci oamenii mari, nota bene, domnia voastră și încă vreo două safire (herr Einstein, Nietzsche, Marx) au fost și vor fi dincolo (cât mai dincolo de dintotdeauna), cartea "celor dintâi", în seiful de aur pur al memoriei mele! Bine ațí făcut că ați scris, monsenieure! |
3 Yorick [din public] a spus pe 4 aprilie 2016: |
| Doamnă, dacă aveați un minimum de considerație față de monsenior, așa cum lăsați să se înțeleagă, apoi elogioase dumneavoastră reverențe ar fi trebuit să fie tot albe, dacă nu chiar transparente. Iar cei patru apostoli, la care faceți trimitere, ar fi fost trei, nu doi. |
4 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 4 aprilie 2016: |
| Considerație? Aha, aici e vorba de CON! Păi să CON-cepem niște gândurici extranoicisiste, cu transparență elogioasă prin Memoria reverențiatului! Domnule, dacă (mai) aveți un minimum de CON. (..cesie, ...ciliere, ..., cepțiune, suetudine etc.) față de "doamnă", vă rog să vă CON(centrați) mai CON(siderabil) prin paginile nealbe ale comentariului său! Doamna n-a făcut nicio "trimitere" la niciun apostol, monchere! Dânsulița l-a adăugat pe dânsulețul (Marx) la cele două safire, (ah, nu v-ați prins?)doar pentru estetică! Coaptă, Milord? |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 5 aprilie 2016: |
| Doamna Iulia, cand spuneti Marx va referiti la Herr Karl? Daca e vorba de el, atunci ce cauta safirele la acest apostol al si mai noului Adam, proletarul? Aceste pietricele retrograde sunt mofturi burgheze incompatibile cu austeritatea unui luptator pentru egalitate economica intre oameni animale, plante, scanduri si in alte ipostaze ale omului dupa comunizarea lui fortata). Fiul lui Noica si-a respectat tatal si brandul (blazonul) cultural asociat marelui Constantin. Era constient ca n-avea anvergura intelectuala a ilustrului sau ascendent biologic. De aceea, s-a abtinut sa scrie. De altfel, recluziunea lui arata ca n-a putut purta cu nonsalanta povara numelui Noica. S-a simtit prea mic pentru un nume atat de mare. Bunul lui simt e e cat se poate de evident si e vrednic detoata admiratia. Anecdota simplutza cu filele nescrise (variatiune pe tema antedeluviana a volumului "Ce stiu barbatii despre femei") confirma modestul sau potentialul sau scriitoricesc. |
6 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 5 aprilie 2016: |
| Simpaticule Daniel cel nedrept, când spun Marx, mă refer, ei da, la drăguțul, hegelianul, dr. Karl Marx, maurul de pe Mosela! Și ce dacă fiul lui Noica și-a iubit, idolatrizat, respectat tatăl? Și hegelianul Marx, și-l va fi respectat și iubit pe al său! Ca dovadă, s-a dat în vânt să-și apere și întreacă părintele! Plecăciune fiului noicisian, pentru modestie și gratitudine! Tânărul Karl, îndrăgostitul de cea mai frumoasă fată din Trier a fost una din dragostele cele dintîi ale adolescențelor mele! Sigur că am să-l iubesc întotdeauna pe, mai noul meu adorat, Rafael de Noica, idolul meu momentan, cu atât mai mult cu cât, superbissimul își va fi scris-trăit o parte din paginile sale "albe", aici, la doi pași de mine, pe meleaguri încărcate de spiritualitate! Căci, puțini au fost cât Zaharia Stancu, Marin Preda, Mircea Scarlat! |