* * *
Fermecătoare, fermecată,
Visând în miezul zilei știme,
Dormind mă vede lumea toată,
Dar somnoroasă nimeni, nime.
Cum vise mi se tot perindă
În față, ziua, uniform,
Cum noaptea lenea mă colindă,
Nu dorm... Sunt umbră suferindă
Peste prietenii ce dorm.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (30 mai 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre prietenie, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre lene
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.