Plânsul șoaptelor
Femeie singură...
e noapte...
speranțe pierdute,
șoaptele plâng,... privește!
sfârșit de șoapte deșarte...
secundele se scurg...
pierdute-n pământ,
e noapte...
Sufletele ce zac șterse,
rătăcesc pe-al nopții drum,
șoaptele plâng,
aud murmurul tânguit
acorduri deșarte,
prin al vieții labirint.
Femeia și-aprinde-o țigară,
și-așteaptă...
pentru a mia oară,
un strop de iubire în seară.
Dar... totul e doar
Fum!
poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre femei
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.