Dă-mi, măcar, visu-napoi!

Am plecat demult de-acasă
Şi nu m-aş simţi străină
De-aş avea acum pe masă
O fărâmă de slănină...

Mă visez că-s în cămară
La cârnaţi şi slăninuţe
Şi mă gâdilă pe nară
Afumate şunculiţe.

Dorm bucăţile în ţeapă...
Simt mireasma ne-ntrecută
De slănină şi o ceapă;
Ce mâncare-i mai plăcută?

Dau să gust o bucăţică
Şi insist... Dar e în van!...
Că slănina-i tot mai mică
Şi dispare în tavan!...

Mă trezesc... Aprind lumina;
Îmi fac cruce, zic apoi:
Doamne, unde e slănina?!?!...
Dă-mi, măcar, visu-napoi!...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (15 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!