Sonetul primăverii

Renaşte iar natura-n nemişcare,
Înfăşurată-n şalul de zăpadă,
Un ghiocel începe să se vadă,
Ca un simbol înviorat de soare.

Se scutură din somnul ei gătită
Să-ntâmpine potopul de lumină,
Mijeşte mugur verde în grădină,
Şi-apare falnică ca o ispită.

Se-aud cocorii cruciaţi în zare
Cum trec spre ţara visurilor lor,
În dansul nupţial de madrigale.

Pe străzi apar dantelele cochete
În spleen al plimbărilor de seară,
Dansând în ritm duios de menuete.

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (4 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!