Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuți, iar nu de cei mulți.
citat celebru din Platon
Adăugat de Adriana Pleșca
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Cartea "Phaidros sau Despre frumos" de Platon este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
1 Agamemnon [din public] a spus pe 10 martie 2017: |
| Așa era în Grecia ta, Platone! În România mea, cei mulți sunt cei pricepuți. Ei hotărăsc totul prin vot. Acum tocmai își dublează salariile. Și dacă se vor dubla imediat și prețurile, de vină sunt rușii lui Putin, desigur... |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 martie 2017: |
| Dar salariile nu sunt un "lucru", ci sunt efectele lucrului. Incat lucrul (munca prestata) ramane judecat cat se poate de precis. Consecintele sale banesti (salariale) nasc controverse. Fiindca sunt unii care se incapataneaza sa distribuie salariile dupa merite. Pai ce-au facut cei vizati ca sa merite asa un tratament discriminatoriu? Nimic. Deci, merita o soarta mai buna. Care in expresie baneasca se traduce in salarii mai mari. De unde rezulta ca Aristotel a avut dreptate sa se distanteze de Platon si de iubirile lui platonice. |
3 Yorick [din public] a spus pe 10 martie 2017: |
| Noi suntem o națiune platonică. Adică ne substituim ad literam platonismului, mai exact neoplatonismului, doar că-l convertim, cum suntem obișnuiți de pe timpuri, la realitățile și năravurile noastre specifice și inconfundabile. Nepreamaiavând ceva sfânt în noi, ne putem da, autoritar, neoneoplatonicieni cu vechi ștate de plată în partidă dublă. Păi dacă ștatele sunt duble, musai ca retribuțiile efective să nu fie întregi, ci, dacă se poate (dacă nu, rezolvăm noi) ar fi bine să fie pe jumătate, doar impozitele și celelalte taxe să fie duble. Un logos logic și aproape la fel de asasin ca silogismele ciripite criptic de distinsul logician ornitoid, posesor al unei păsărești de un peripatetism aproape impecabil. |
4 Agamemnon [din public] a spus pe 10 martie 2017: |
| Danone! Salariul e mai legat de lucru decât crezi. Tu ești geto-dac, n-ai de unde să știi. Dar eu am ieșit din geanta latină, bibicule! Lucrativ înseamnă bănos! Iar salariul latin reprezenta doar bani de sare. Ideea era alta. Platon, la fel ca Socrate, nu dădea doi oboli pe farsa democrației. Unde proștii au cel mai greu cuvânt pentru că "e" mai mulți. Vorba lui Sandu Lăpușneanu: Proști, dar mulți... |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 11 martie 2017: |
| Lingvistule stiam diferenta dintre lucrum si res. Stiu si opinia triadei filosofice socrate- platon- aristotel despre viciile indirecte democratiei directe. Ma bucur ca ma creditezi cu un plus de ignoranta, fiindca ignoranta e conditia suficienta a fericirii. |
6 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 11 martie 2017: |
Și în democrație lucrurile "trebuie judecate de cei pricepuți, iar nu de cei mulți." Doar că "cei pricepuți", care adesea nu pică de acord, trebuie să-i convingă pe "cei mulți" că au dreptate. "Cei mulți" au nevoie de o singură pricepere: să recunoască un interes necinstit. Ceea ce ar fi ușor, dacă oamenilor nu le-ar plăcea atât de mult poveștile.  |
7 Yorick [din public] a spus pe 11 martie 2017: |
| (Bine spus, cu mult mai clar decât ce s-a spus până acum; mai negru pe alb!) Asta pentru că poveștile respective sunt de o factură aparte, sunt despre lucrurile majore, lucrurile-obsesie, cele pe care ne este țârș să le judecăm noi înșine în termeni suficient de adânci și sunt forțate să ne creeze falsa impresie că ar ține de iminența universului nostru existențial, parcurgând în subconștient un traseu evolutiv invers, dinspre găină spre ou sau dinspre ou spre găină, după necesitățile cinstite ale celor pricepuți Parafrazând un antropolog, al cărui nume îmi scapă pe moment, s-ar putea spune că lucrurile judecabile ne apar cu atât mai importante, cu cât ele se opun mai tare posibilităților și dorinței noastre de-a le judeca. |
8 Agamemnon [din public] a spus pe 11 martie 2017: |
| Eu n-am nimic cu regimul actual, care mi-a dublat leafa. Dar patronul (om priceput) mi-a redus timpul de lucru la jumătate. Adică în loc de 8 ore pe zi, pe ștate apar 4! Deși în realitate lucrez 10! Dar Olguța, care a numărat ouăle răposaților Adrian Năstase Și Vadim Tudor e depășită de aritmetica reală a vieții... |
9 Agamemnon [din public] a spus pe 11 martie 2017: |
| Cei pricepuți trebuie să-i ducă de nas pe cei mulți, măcar patru ani! Este singurul lucru la care se pricep, pricepuții! |
10 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 martie 2017: |
| Yorickule, esti fabulos: numai tu nenicule, reusesti sa faci elogiul claritatii, intr-un asemenea dezmat al ambiguitatii. Lucian spune ca in democratie lucrutile tebuie judecate de cei priceputi. Democratia nu este insa un regim politic al minoritatilor copetente, ci al majoritatilor decidente. Majoritatile sunt chemate sa ia decizii inprobleme care le afecteaza. Numai ca libertatea exprimarii opiniei nu este aproape niciodata precedata de libertatea gandirii Cu alte cuvinte, una e sa te pronunti asupra unui lucru si alta e sa il judeci in prealabil. Romanii sunt experti in arderea etapelor. De aceea ei sar cu nonsalanta etapa deliberarii, atat de necesara deciziei rationale/nationale. |
11 Yorick [din public] a spus pe 12 martie 2017: |
| Don dănelule, slobozitor din înaltul cerului și vocației a micilor picături de personalitate dublată de retorică la greu, ce-i cu atitudinea asta punitivă și-n doi peri? Ați fost dimineață la frizer și era, cumva, închis? Încet, încet, încep să înțeleg de unde vă provine inconfundabilul stil mostroflociv de espresie: un deficitar spirit de observație și preluarea prezbită a rerumului general, care refuză să ricoșeze și pe la dumneavoastră, de cele mai multe ori. Dacă receptoarele dumneavoastră perceptive, aflate încă în stare embrionară, ar fi fost, cât de cât mai robuste, ați fi observat că acel elogiu al clarității pe care îl persiflați fin cu barosul din dotări, era executat în paranteză și se referea la o claritate de ordin cromatic a textului domnului webm, comparativ cu celelalte. Negru-negru, nu gri ca al dumneavoastră, de exemplu (și mai ales). Faceți un efort de concentrare și mai trageți o dată, fără să mai ardeți etapele! |
12 Agamemnon [din public] a spus pe 12 martie 2017: |
| Dixit Magister Danilus Stancius: "Democratia nu este insă un regim politic al minorităților competente, ci al majorităților decidente." (corectura textului îmi aparține) Așa te vreau, puicusorule! Sincer! Recunoști că MINORITĂȚILE COMPETENTE N-AU NIMIC DE SPUS!!! DECIZIILE LE IAU MAJORITĂȚILE INCOMPETENTE!!! Majoritățile alea îți dublează acum leafa, puicusorule, ca-n anii '90. Ca să te crezi bogat, săracul de tine! După care inflația galopantă te va strivi sub potcoave, ca-n anii '90. Că așa vrea ea, de îndată, Olguța de Craiovița, pupa-i-ai gurița cea rujată și social-democrată! |
13 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 martie 2017: |
| Yorickule, acum esti mult mai clar. Mai alb pe negru, nu mai negru pe alb. Albul pe negru e o aluzie fina (ca mine, embrionarul) la cioara pe care o vopsesti in retorica dumitale (mai imposibila decat incompatibilitatile clasice de genul doua sabii in aceeasi teaca, doi obezi in aceeasi geaca) si ne-o prezinti drept simbol al pacii argumentative. Sunt de acord partial (ce poci sa fac, sunt o fire independenta de la 1877 incoace) cu Gargamel. Marea pricepere a priceputilor politici este sa insele facultatea de judecata (embrionara ca a mea, omul de masa si ospat) a demosului. Prin urmare democratia este acea randuiala politica in care poporul e condus astfel incat sa creada ca se autoconduce. Oferindu-i boborului libertatea de exprimare (sau esprimare cum ma ironizeaza un iubitor al claritatii obscurantiste), guvernantii i-au inoculat animalului colectiv (si embrionar) iluzia ca are si puterea de a decide. Insa actul de vorbire, nu e totuna cu fapta politica. Strada vorbeste, politicienii raman. Cel mult se schimba intre ei. Singura schimbare in politichia romanesca (mai democratica decat democratia participativa si consensuala) e remanierea. Iar remanierea e vorba profetului politic grec Caragiale e o revizuire fara schimbare. |
14 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 martie 2017: |
| Ca de obicei 13 e un zi ciudata, plina de surprize sentimentale si manevre politice impredictibile. Nu doar eu sunt de acord (partial) cu Gargamel, se intampla si invers (nu e chiar o aprobare, ci omologarea unui adevar spus de el si confirmat de mine). Fara ca srimabilul sa se lase impresionat de incuviintarea mea data cu juma' de gura. Uneori, in zile de treispe', cei muscatori isi lasa protezele in paharul fraternitatii tovarasesti. Traiasca, lupta pentru pace si armonia prestabilita! |
15 Agamemnon [din public] a spus pe 12 martie 2017: |
| Danilo! Avangardistule! Iar faci literatură de anticipație? Azi suntem în doișpe, puicusorule... Unde vezi tu "un zi ciudată"? |
16 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 martie 2017: |
| Azi nu, dar maine... Eu sunt bipedul profetit de Nietzsche - omul de poimaine. Prin urmare, zicand ca azi e trespe, am gresit, insa nu prin postdatare, ci prin antedatare. Sunt cu doi pasi inainte. Ii las sa mearga in fata ca sa raman mai la dos, cu baiaderele preastimatilor osmanlai (pasii, adicatelea). |