Manechine, manechine...
iarba primăvara scocul
bate vântul cheiurile goale
manechine fără țoale
prin vitrine în tot locul
manechine și pe stradă
manechine-n parlament
visez noaptea manechine
că nu știu cum e mai bine
pentru timpul recurent
geaba cârlionțul blond
dacă înăuntru-i gol
joacă papagalul ultimul lui rol
am ajuns o formă fără fond!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre parlament
- poezii despre papagali
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.