Moștenirea cititorului în stele
După el au rămas cuvinte
mai frumoase decât lumea.
Nimeni nu-ndrăznește să pună ochii pe ele.
Așteaptă la cotiturile timpului,
mai mari decât oamenii.
Cine le poate rosti?
Zac pe pământul mut,
mai grele decât oasele vieții.
Moartea n-a reușit
să și le ia drept zestre.
Nimeni nu le poate ridica,
nimeni nu le poate doborî.
Stelele căzătoare și-ascund capul
în umbra cuvintelor lui.
poezie celebră de Vasko Popa
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre ochi
- poezii despre moștenire
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.