Transplant de stea
Mergeam să nasc ecuatorul
pe sub ramuri înnegrite, de mărgean
și singur, mă credeam în siguranță,
dar nu mă amăgeam:
se acopereau rechinii, doar schelete,
cu un nisip de verde de smaragd
din dor de ieri și rău de mare
și albi, de stafii de meduze
umblate sub cocori. Migram.
Migram pândit, născând ecuator,
în peștera cu stâlpii de topaz,
cu trup de inimă,
de stea.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre transplant
- poezii despre speologie
- poezii despre siguranță
- poezii despre nisip
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- poezii despre meduze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.