D-ale insomniei
De vreo două săptămâni
Am uitat somnul de noapte.
Mintea-mi cugetări ascute
Când în pat, sub umbra nopții
Mă foiesc cuprins de șoapte.
Îmi e foame, îmi e sete,
Mi-e prea cald sau mi-e prea frig,
Perna nu vrea să m-asculte,
Cearșaful se vălurește, pătura îmi face cute
Și din liniștea odăii pe moș Ene-n gând îl strig.
Iar îmi stric ziua de mâine,
Aveam treburi de făcut
Și deja s-au strâns cam multe
De când fac ochi la amiază
Hâd, nervos și abătut.
Mi-am și pus ceasul să sune
La o oră mai normală
Să stau treaz vrute nevrute
Ca să adorm mai devreme
Să mă lecuiesc de boală.
Ceasul sună, îl aud,
Mă ridic în două coate
Dar somnul e mult prea dulce
Și amân planul pe mâine
Că sunt liber și se poate.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Bucelea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.