| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
| Dacă ați scris acest citat, care este minunat, inseamnă că ați avut voință, probabil născută din credință: credința te face și binevoitor, dar te mai poate face și, ne-mu-ri-tor! Mulțumesc tuturor. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
| Credintza fara perseverenta vointei transforma trairea religioasa intr-o contemplatie vegetativa. |
| Eschil [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
| Din păcate, religia a devenit o pârghie a sistemului represiv pe care omul îl reproduce și pe a cărui influență o propagă prin faptele sale lipsite de voință și de o reprezentare lucidă a realității. Restricțiile impuse și, ulterior, autoimpuse (fără o justificare ontologică) nu fac decât să adâncească "criza spiritului" în care omul postmodern a căzut ca Lucifer în Iad. Spiritul critic însuși este luciferizat în sensul în care dezobediența față de o autoritate superioară îi promite celui răzvrătit torturile aferente. Inconștientul colectiv tresaltă și își face semnul crucii (în mod simbolic) la orice sclipire de scepticism și introspecție. Dumnezeul lui Spinoza este mai plin de substanță decât Dumnezeul lui Daniel (i.e. Patriarh al BOR și consilier spiritual președințial). |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
Eschil, Biserica a fost intotdeauna o institutie represiva. Cand a avut o autonomie sporita in raport cu statul a fost de-a dreptul criminala. Abia in veacurile din urma Biserica a capatat un rol social mai modest, ceea ce a fost benefic (daca nu salutar) pentru existenta biologica si spirituala a omului modern si contemporan (partea cu postmodernismul mi se pare o gogoritza filosofico-literara). NU stiu daca secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc. Malraux nu prea are moaca (nici alura spirituala) de profet. Cert e ca daca va fi bisericos, ne-am dat dracu'.
Dumnezeul lui Spinoza e tot numai o substanta. E chiar Substanta. E atat de substantial incat tinde sa devina totalmente material. Dumnezeul lui Baruch e orice mai putin Spirit. Are o infinitate de atribute din care omului nu-i arata decat doua: materia si gandirea ("substantele" carteziene). Nu-si nu-si arata si putina iubire, pe motiv ca nu o are. Iubirea e opusa perfectiunii divine fiindca e pasiune, dependentza de altceva. Insa un Dumnezeu fara iubire, e ca un Harry Potter fara bagheta magica. Adica un ochelarist oarecare. Ca atare Dumnezeul lui Spinoza e un Dumnezeu situat la infinita distantza de Dumnezeul cel adevarat. NU stiu cum o fi Dumnezeul patriarhului. Sper insa ca e mai putin substantial decat cel spinozist. |
| C.Erber [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
Nici Maica Tereza
n-o spunea
mai frumos.
Știe cineva
la ce mânăstire
lucrează autoarea? |
| Eschil [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
| Daniel Stanciu, biserica a fost întotdeauna o instituție de păstori (opresivă prin definiție), n-am susținut contrariul. Au fost și perioade în care oile erau jupuite de acești păstori dacă îndrăzneau să behăie într-un alt repertoriu decât cel compus și impus de cei din urmă (vizavi de autonomia față de stat). Cert este că Biserica, în urma unui joint-venture cu atotputernicul Stat (vorbim în principiu), își continuă tradiția de a îndrepta turma către mântuire, asigurându-i pe cei săraci cu duhul că sunt cei mai fericiți dintre pământeni. În prezent, Biserica nu stă cu mâinile în sân, cum ar crede unii, uitându-se neputincioasă la monștrii sacri ai capitalismului cum dansează în hora bulversantă a înarmărilor masive. Achiesează în mod tacit la organizarea marii petreceri de inaugurare a dominației omului asupra naturii și, implicit, asupra omului. Personal, până nu va intra în scenă "Dumnezeul cel adevărat", îmi rezerv dreptul de a coborî cu picioarele pe pământ. |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
| Și mă rog: care ar fi după opinia dvs. dle "Eschil" Dumnezeul adevărat, când se vorbește despre Dumnezei mai mulți: Dumnezeul lui Spinoza, Dumnezeul lui Baruch, chiar și Dumnezeul patriarhului...? Oare fiecare om are Dumnezeul său? Nu avem toți un singur Dumnezeu reprezentat prin Domnul Isus Hristos? Oare, trăim în Vechiul Testament când oamenilor pentru a înțelege pe Singurul Dumnezeu li se spunea să se închine Dumnezeului lui Avraam, Iacov și Isac? Oare nu spune Sfânta Scriptură că va veni vremea să ne Trezim Spiritual și să ne închinăm toți până la marginile pământului la un Singur Dumnezeu? Și ultima întrebare... Oare, dvs. dle "Eschil", cărui Dumnezeu vă închinați de aveți o așa vocație deosebit de plăcută în ale vorbirii? Mulțumesc. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 3 noiembrie 2011: |
1)Eschil, ai zis ca Biserica a devenit un instrument de represiune. Daca a devenit inseamna ca nu era inainte.Iar daca nu era mai devreme, n-are cum sa fie dintotdeauna. Acu' e mai putin represiva decat inainte. La acest aspect te-am facut atent.
2)Biserica nu se adreseaza doar celor saraci cu duhul. E "ecumenica", sau daca vrei un cuvant mai exact, totalitara. Dumnezeu (ala unic al lui Paul Pavalache) e al tuturor, iar biserica - trupul lui Dumnezeu, un piton care ne strange pe toti laolalta spre a ne sugruma libertatile individuale.
3) Spui ca biserica "achieseaza tacit" (boccie sintagma) - la noua "ordine" (cam entropica in opinia mea) mondiala in care tehnica pune stapanire pe spirit(iar omul se dezumanizeaza in numele a ceea ce pretinde ca formeaza nucleul umanitatii: ratiunea). La cat e de anemica Biserica ma indoiesc ca ar putea fi altfel decat "tacita" si "achiesanta" in jocul ei subteran (pe care zici ca unii nu-l sesizeaza) cu magnatii politici si financiari. Biserica actuala a devenit idolatra, se cam inchina la noii idoli: banii si mass-media. Asta e adevarat. Dar ca ar putea sa faca altfel pentru a supravietui libertatii individuale decatusate pe care o chipurile o promoveaza (prin doctrina liberului arbitru) dar pe care o condamna (prin doctrina pacatului originar si ulterior) mi-e greu sa cred. Democratia promite multe libertati, dar fiind o chestie pentru demos nu prea isi tine fagaduilile. Poate ca singura libertate efectiva (si eficace) pe care ne-o ofera democratia liberala este libertatea de constiinta si optiune religioasa. Poti sa crezi in ce vrei tu. NU Dumnezeu (ala pe care il invoca in maniera profetilor vetero-testamentari domnul Paul), ci legea e reperul absolut. Dar legea se face si se desface, e relativa. Prin urmare totul e relativ, contractual. Intr-o lume a relatiilor contractuale, legaturile spirituale, "eterne" (om- Dumnezeu) isi pierd semnificatia sau devin ele insele contractuale. Indulgentele (si mai ales mentalitatea mercantila care le-a nascocit) sunt mai la moda decat in vremea lui Herr Luther.
4) Zici ca iti rezervi dreptul de a cobori cu picioarele pe pamant. Lucrul asta e posibil tocmai pentru ca Biserica nu mai are sarpele constrictor din trecut. In secolul 15 daca lansai in eter (inca exista pe atunci) vorbulitza asta riscai sa-ti pierzi pamantul de sub picioare si sa arzi pioselnic in flacarile unui iad reconstituit cu fidelitate (si devotiune) de functionarii lui Dumnezeu.
5) Baruch e prenumele lui Spinoza. Paule, Paule (Saule, Saule) de ce il prigonesti? Profiti de faptul ca e evreu si mort pe deasupra. Nu-i subestima pe evreii raposati.. Ai patit-o o data pe drumul Damascului. Nu-ti forta norocul. Cine stie peste ce Dumnezeu nimeresti a doua oara. Dumnezeul lui Spinoza nu iarta. |
| Eschil [din public] a spus pe 4 noiembrie 2011: |
| Daniel Stanciu, după cum ar fi trebuit să sesizezi, nu am susținut niciodată că Biserica a devenit un instrument de represiune (e drept, a reprezentat dintotdeauna un astfel de instrument, ba chiar foarte eficient atunci când a venit vorba să-și răsfrângă influența asupra maselor în trecutul istoric, având însă un grad (sporit) de autonomie, nu ca acum, eteronom până în cea mai mică substanță a icoanelor făcătoare de minuni), ci că aceasta a devenit un instrument de represiune în slujba unui organism care o asimilează, devenind o anexă a întregului sistem (un accesoriu subiacent, dacă vrei). Biserica este anemică, așa cum spui tu, nu pentru că nu preschimbă apa în vin sau democrația falsă într-o democrație reală, ci pentru că refuză (prin conformare și acces la resurse financiare) să-și fructifice potențialul revoluționar în sensul în care o schimbare calitativă la nivel global ar reclama mobilizări masive de oameni. Nu zic că este bine sau rău, ci încerc să expun o realitate. |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 4 noiembrie 2011: |
| Daniel Stanciu, pe cine prigonește Paul, Saul, în mintea domniei voastre? Acum pricep cine sunteți cu adevărat, căci în mintea domniei voastre, să nu spun bolnăvicioasă; mă credeți că sunt una și aceeași persoană cu Pavel, sau fost... Saul, și fost slujitor al Satanei, care a fost necurat și a prigonit pe Domnul Vieții, pe Isus Hristos al cărui Nume nu îl puteți rosti, ocolind și spunând... "ăla unic al lui Paul Păvălache". Să vă fie rușine dle Stanciu sau cine vă mai credeți, căci Domnul Vieții care și-a dat Viața și pentru domnia voastră să apucați zilele acestea, nu este "ăla", cum v-ați exprimat și nu mai puteți da înapoi, ci este "Acela", dacă ați fi avut un pic de respect măcar: Acela care a fost, este, și va fi, și care a doua oară va veni, și pentru domnia ta, dar și pentru a mea, care L-am respectat, L-am iubit în această viață... de nimic, și Îl voi iubi cât voi mai trăi. Pace vouă! |
| Liviu M. [din public] a spus pe 26 noiembrie 2011: |
"Fără Dumnezeu nu pot nimic, pentru că eu nu am voință, însă peste acest neajuns tronează CREDINȚA mea!"
(Lusiana Dargusin)
- Multi se plang ca le lipseste vointa. Daca definim simplu vointa ca energie orientata catre scop, vedem ca ceea ce lipseste de fapt este SCOPUL. Avem nevoie de scopuri clare, realizabile, intr-o perioada de timp rezonabila si intr-un domeniu pe care il controlam.
- Credinta autentica n-are nicio nevoie de vointa proprie, intrucat "credinta lucreaza prin dragoste", dupa cum este scris. Credinta crestina n-are cum sa nu lucreze. |
| Lusiana Dragusin [din public] a spus pe 26 noiembrie 2011: |
| "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și vointa, și înfăptuirea." (Filipeni 2:13) |
| Liviu M. [din public] a spus pe 26 noiembrie 2011: |
"Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și vointa, și înfăptuirea." (Filipeni 2:13)
Intr-adevar, "vointa" aceasta nu este vointa omului, ci "voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si desavarsita", dupa cum este scris. Tot asa este si cu "înfăptuirea": "Dumnezeu a pregatit mai dinainte fapte bune ca sa umblam in ele", asa ca ele nu presupun niciun efort din partea vointei proprii. Si asa este si scris: "Căci Dumnezeu este Acela care lucrează..." |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 26 noiembrie 2011: |
| Biblia e un izvor nesecat de desfatari spirituale. Ce poate fi mai reconfortant decat sa afli ca "Dumnezeu lucreaza"? Nui e asta un motiv de sarbatoare? ortodoxia romaneasca are acest verset drept motto: "Dumnezeu lucreaza"... sa ne bucuram deci si sa-l lasam sa-si faca treaba. |
| Sorin S. [din public] a spus pe 13 iunie 2012: |
| Dumnezeu să fie cu tine! |
