Palpabil

Stau lângă sobă, îi dau frigul
C-altfel nu s-ar răci...
Mă chircesc cum covrigul
Şi-aş boci...

Şi-s cu capul în jos, ţin un scaun pe dos
Să-mi vină minte
Din firele părului, ca lăncii aţos,
Ordonat până-atunci... Pierzându-mă-n prea mult cuminte.

Iar foaia se-mpinge în bila de pastă,
O-nghite
Într-o seară de iarnă nefastă
Creându-mi ispite...

Sunt de mult 'n timp de beznă;
Trecut să-l câştig
Ca-n cartul de strajă-n cazernă...
Santinelă de frig.

... De-aveam arma-ncărcată
De-o tinereţe,
Agăţată pe umăr cu parola de intrare pe poartă...
Eram dimineţe.

Dacă-i tot material, cum se spune,
Şi gândul...
Nu-i motiv să n-am drept la minune;
Să-mi iau trupul, trecut... iar cu rândul?!

Nu doar gând!... Cu totul pe rând, iar curândul
Deja să mă ştie
Pe mine ahtiat după viaţă, bolândul...
Cel ce ţine în palmă dreptate şi-nvie!

Aş dori de-ar putea, să-ntrupeze în mine-o Mesie...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!