Ornicul toamnei
toamnă târzie
de ce ucizi lumina
vie
și sufli-n jocuri irizate,
cu pieritoarele minuni
și vântul care bate.
și trandafirul stă
să cadă
sărutând roza
de zăpadă,
doar ornicul
ce sună rar
prin timpul brumei
de cleștar
în lungi bătăi
crepusculare
peste vecia care
moare,
doar el
murmură-ncins
și greu
despre prezentul trist
al meu.
toamna în culori
portocalii
îmbracă pomii
fistichii,
iar rândunelele
perechi
în slava cerului
se suie
în luminiș de foi
gălbuie..
la geam nasc
zodiile vii
trecând mereu
în veșnicii
și clipa care a fost
să fie
în veci de veci
n-o să mai vie,
se-ascunde
dup-un văl de nor,
precum e totul,
trecător...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre trandafiri
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre rândunele
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.