Papillon

Porumbeii s-au transformat în vulturi,
Sfâşie vrăbiile fără păs,
Vrăbiile sfâşie fluturi ( o, nu!),
Papillon fugea şi fuge,
Adio, drag Papillon,
Suntem ocnaşi ai propriilor iluzii.
O, tactica de nu te mai mişca.
Piraţii coboară pe frânghii.
Apoi vin un, doi, trei, patru croitoraşi curajoşi.
Între bine şi rău trece un înger.
Să fii dat la furnici, strigă o cucuvaie.
Astfel trecu şi tinereţea mea.
Acum nu mă mai tem.
Tristeţea barbară, nomadă
A luat mulţi prizonieri,
A cuprins cetatea învinsă.
Artiştii jocului cu mărgele de jad
Sunt duşi în convoi, li se văd coastele translucide,
Inima e un bec roşu de bordel,
Împăraţii s-a dus la slujbele lor de portari
Prin hoteluri.
Cântă, porunceşte vulturul de pe steag,
iar eu cad în luptă ca un nevolnic,
aştept să-mi apară numele pe o lespede,
uitând că sunt un barbar.

Mă sinucid în fiecare zi,
Nu vă speriaţi, nu pot vorbi
Serios, mă sinucid cu o ţigară, cu un gând negru,
Cu o despărţire neaşteptată,
Chiar şi sihastrul are acolo, o casă
Urcată în munţi,
Viaţa înseamnă ce voi face în fiecare zi.
Nu-mi place punctul de la final,
Nu-mi plac tampoanele din gară,
Un tren-fantomă străbate oraşul,
În el, sufletele celor morţi,
Echipate cu aparate foto,
Se minunează ce frumos este
Marele Paralelipiped al Deşertăciunii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!