Plecările, plecările...
plecările, plecările,
spre toate depărtările,
lăsând pustii și gările
cu toate așteptările,
spre marginile gândului,
la marginea pământului...
odată cu plecările
îmi zboară-n veci și dorurile
și nevisate visurile
spre negrele abisurile,
dorurile care nu adorm
și nu mă lasă-n veci să dorm,
dorurile, patimi adânci,
aș vrea să le târăsc pe brânci
și peste munți și peste stânci...
aș vrea s-o iau așa năuc
și nu știu încotro s-apuc...
prin lumea largă rătăcit,
ca să mă pierd în infinit.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre visare
- poezii despre stânci
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre negru
- poezii despre munți
- poezii despre infinit
- poezii despre gări
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.