Balanţa

Perfidul nume, fără acoperire
-Corespondent, absent în realitate-
Doar simplă noţiune despre cantitate,
Crezută de novici!... E-o ispitire!

E judecata oarbă-ntr-o minciună
Înşelătoare-n dublul de-nţeles;
E neputinţa, la dreptate, fără acces,
Ce moare iluzoriu-n vis... fără arvună.

Ustensil zilnic, mască la sustras,
Ce-nclină-n avantaj de numerar;
Cu unic sens la cel ce-are cântar
Cu greutăţi apăsătoare, într-un tas.

Înclinaţie paranormală-n caracter,
Cu iz de explicaţie astrală;
Un simplu horor scop ce-ţi spune boală,
Ori ghinion, averi... ce-ar fi din cer.

Dar însăşi viaţa-i cumul de minciuni,
Cu păcăleli, în false de percepte;
Că munca, cinstea şi morala-s drepte,
Iar fericire, lux şi averi-s deşertăciuni?!

În fond, natura însăşi nu o are,
Proliferând şi oamenii ca-n junglă;
În marş, peste cadavre, ca să strângă
Doar cei fără de milă... la oroare!

E titlul lecţiei de primă importanţă,
Că răutatea-i singurul destin
Ce-asigură o apreciere... Doar un vis divin
Căci tot ce-i, Univers şi lume, n-au nicio balanţă...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!