Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pentru o pâine amară

Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din țară.
Copiii și-i părăsește
Și prin lume rătăcește.

La poartă, pe o băncuță, șade gânditoare mama
Și cum stă pierdută-n gânduri își pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică și pe Dumnezeu întreabă,
De ce viața ce-o trăiește este atât de beteagă.
-Sfătuiește-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând și repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul și cu fetița sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găsește alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,
Dar sărăcia-i apasă, le mănâncă a lor soartă.
Oftează. Își face curaj. Cu suflet frânt de durere
Își ia bocceluța mama și spunând la revedere,
Nu știe unde se-ndreaptă, știe că pleacă afară.
Îi e greu să se despartă și de copii și de țară.
Dar necazul o împinge. Femeia pleacă departe,
Neputând să mai îndure, povara vieții în spate.
Ajunsă în altă țară, cu mintea ei rătăcită,
În mulțimea de pe stradă se simte și mai pierdută.
Limba țării n-o cunoaște, cu cine să mai vorbească?
Cui oare să se-adreseze, ca să ceară să muncească?
Îndată ziua se sfârșește și nu are adăpost
Aici simte că îi e, mai greu decât acasă a fost.
Într-un cotlon, lângă zid, femeia plânge și oftează,
Tot gândind la cei de-acasă, vede cum se înnoptează.
În somnul nopții care vine, visele o chinuiesc,
Din somn femeia se trezește și strigă: vreau să muncesc!
O trăsură tocmai trece și în dreptul ei oprește,
Cineva din ea coboară și cu blândețe-i vorbește.
Ea ascultă speriată, dar nimic nu înțelege.
Omul pleacă. Ea rămâne. Cu multă frică se-alege.
A doua zi, în dimineață, omul din nou a venit.
Femeia, la cerșit plecase și era de negăsit.
După înc-o zi pe stradă, disperarea-i și mai mare,
Și lipsită de speranță, crede că noroc nu are.
Se-ntoarce și se cuibărește în cotlonul "primitor"
Unde în tăcerea nopții, de-acasă, iar îi vine dor.
Nici n-apucă să adoarmă, că din nou e căutată
De -acelaș bărbat de-aseară, însoțit acum de-o fată.
În multe limbi străine, fata interpret vorbește,
Ea tresare când aude, vorbindu-i și românește.
Ce să facă? Să răspundă? Sau necazul o pândește?
Cu teamă de noua lume, în sfârșit se hotărăște.
Cu gândul bun la Dumnezeu, și cu frica-n sân răspunde:
-Eu sunt româncă și doresc să muncesc, dar nu am unde.
După o discuție cu omul, fata îi traduce.
Se gândește ce să facă, până la urmă se duce.
Cu un licăr de speranță, sfioasă ea intră-n casă
Și cuprinsă de căldură, încet pe bancă se lasă.
După ce e ospătată, să se odihnească-i zice,
Văzând-o cum este gata, de pe bancă jos să pice.
Tot nu doarme liniștită, mai multe griji o apucă:
Oare o găsi de muncă? Mâine unde-o să se ducă?
Cu dorul de copii în suflet, ea cu greu a adormit,
Încă nu știa sărmana că norocul i-a zâmbit.
Când se scoală-n dimineață și află ce i se spune,
Se bucură mult femeia că va câștiga o pâine.
Știe că e mult de muncă, dar iubirea-i dă putere,
Pentru copii să adune, o cât de mică avere
Ar vrea ca timpul să zboare, să se întoarcă la copii
Cu banii adunați prin trudă să le facă bucurii.
Însă timpul trece greu. Femeia tot din greu muncește
Dar, cu gând bun la Dumnezeu,, anul, uite, se sfârșește.
Dorul se mai potolește, când e sigură că vine.
În sfârșit, iat-o acasă, după un an și mai bine.
Cu bucurie nespusă, pe copii îmbrățișează,
Lacrimi picură obrazul, de oftat nu mai oftează.
Printre lacrimi și suspine, mama la copii le spune
Că de-acuma, niciodată nu va mai pleca în lume.
Își strânge la piept copiii, îi sărută și-i dezmiardă,
Pentru aurul din lume, nu vrea pe copii să-i piardă.
E crudă viața prin străini, și pâinea e mai amară,
Nicăieri nu e mai bine decât la tine în țară.
Din bătrâni își amintește, un proverb care spunea:
"Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n țara mea".
-Aici mamă v-am născut, aici e și steaua mea.
Împreună vom trăi, câte zile vom avea.

poezie de (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce alte limbi străine, în afară de engleză, mai sunt căutate în ziua de azi? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!