Învechit...?

Vi s-a-ntâmplat să plângeţi după vechi;
Să nu iubiţi răceala noului, dorind străvechi?
Priviţi, cu jind, fotografii alb, negre, gri?
Vă-ntoarceţi frica-n locuri unde-aţi retrăi?

Repudiaţi pereţii-n sticlă, fumurii
În care se prăvale ceruri albe, azurii?
Visaţi la bejul-brun din alte timpuri;
Petreceţi timp, "feed back" de anotimpuri?

Vă aşezaţi pe banca-n parc, pe bulevard,
S-atingeţi neştiuta lemnului esenţă de bastard;
Să-i rupeţi din vopseaua strâmbă, decojită
De multe treceri, aşezări... suspine de iubită?

Vă plecaţi capul, la căsuţa de bunici,
Să-i treceţi prag, cu trup şi gând, lăsate aici
Pe o măsuţă fără lustru, de rupturi tocită?...
Revedeţi blânda cocârjată, mult muncită?

Sau poate-s singurul pierdut, lăsat de timp
Să baladez realu-n virtual, din vreun Olimp
Uitat de modernism... Sunt o relicvă, o suşă;
Paiaţa ceruită de la anticari, prozaica păpuşă!?...

Sunt eu, din lemn făcut, să n-am rugină;
Lucios de lustru, un desprăfuit, s-am timp patină
De vechi, cu gând mereu plecat în urmă...
Să fiu eu oare... cel ce s-a pierdut de turmă?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!