Tattoo

Te aştept în jurul apei moi ca mătasea
voi fi acolo, dincolo de tăcere
cu mâna înfiptă în ruină
tot aşa îmi ţii golul acela plin de lumină
va fi ca o rostire cuminte, îmi spui
nesocotind vertebra înfierată
şi părul tău răvăşit de prea multă vară
frica din mine odată ocară
fărâmă din spicele albului grâu
obrazul meu stă rezemat pe o piatră de râu
că suntem vii, ne ascundem
pe după rândul din spate
cu aşa mângâiere curge veninul tău
atât de necruţătoare ţi-e pielea
mâine parfumată-n alt tatuaj
astăzi pe coapsă, îngrozitor de sus
te doare la atingerea sărutului meu?
aşa, ca o rană, până spre sevă
gălbuie şi harnică evă
să ocoleşti iarba muritoare de dor
de trufie, nerăbdare, blândul tău nor
plouă cu sânge precum hotarul călcat
în picioarele goale
în toate strigătele ei până să se răscoale
privindu-te-n ochii liliachii
trepte ce se clatină până la cer
prin fiinţele noastre mergând de-a buşilea
cu genunchii goi pe pilitură de frunze uscate.

poezie de Octavian Anuţa
Adăugat de Octavian Anuţa
Votează! | Copiază!