Conversație mondenă
m-am aplecat mult către ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând liniștit, sp-i spun "rochia ta"
(dar nu-i priveam fața, nu o vedeam) "abia
acum văd, ai o rochie violetă". (acele dâre
ale alcoolului îmi zgâriau fața, ca atunci
când mergi prin zăpadă, în soare.) "ai o rochie
violetă", îi spuneam surprins. (și e
ca o flacără aderentă care te consumă. pe brânci
mp târăsc către ea aș fi putut să-i spun,
dar mințeam văzusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
și mereu îmi spuneam: - dacă-i privesc fața acum,
am să înțeleg am s-o văd pentru întâia dată
cu adevărat. și mi-am ridicat ochii spre fața ei nemișcată.
poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rochii
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre ochi
- poezii despre jocuri
- poezii despre foc
- poezii despre curcubeu
- poezii despre adevăr
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.