La moartea bunicuței
La nouăș'trei de ani ce-i împlinea
Ca amatoare de senzații tari,
N-aș fi crezut nici mort, în viața mea,
C-o va mierli în somn, la ore mari;
Dormind, fără dureri, este un vis,
Cum ai pocni din dește, dac-ar fi,
Și-apoi să te trezești în paradis...
Să mor, c-așa și eu aș tot muri!
Dar nicidecum în chinul diavolesc,
Să văd moartea venind, cu ochii mei,
Să urlu și-ngrozit să mă topesc...
Ca ăia de-i căra-n Merțanul ei.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre rai
- poezii despre ore
- poezii despre ochi
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.