Părinte ( ** )

... firul de aur al timpului
frământă bulzul în care cuvântul,
prin sunetul, culoarea,
vibraţia lui,
atinge sufletul în plin zbor...

în cuptorul de argint,
firul creşte,
se înalţă,
ca o mână albă
a anotimpurilor trăite
şi netrăite...

agaţă uşor tâmplele
anilor pământeni...

şi trupul...

covrig al necunoaşterii,
aşteaptă azima răsuflării Tale...

Părinte,

ce e teama?

o umbră a răsadului în care seminţele...
... nu rodesc?

o culoare a pământului,
combinaţie nereuşită a iluziilor?

Părinte...

sunt teama acum...

alungă-mă
şi prinde-mă
în buchetul înţelepciunii Tale,
să prind în gând
particula şi aroma
a ceea ce sunt...

Copilă,

răspunsul va veni
în bobul de muştar
de la poalele muntelui de întrebări...
caută la rădăcina stejarului,
în miezul ghindei risipite rod,
necunoaşterii,
bobul de muştar...

în ploaie,
timpul l-a rătăcit...

vântul
i-a aprins culoarea

iar păsările...

i-au dăruit
trilul bucuriei zborului...

absoarbe-l în pulsul
inimii tale...

trăieşte în floarea vieţii
strângând uşor,
în palmă,
bucuria focului
în plin zâmbet...
al inimii...

poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Votează! | Copiază!