Leană, Leană

Leană, Leană,
Mi-ai crescut în suflet ca o buruiană, -
Floarea de amurg a stelei singulare,
Ascuţişul ochilor tăi clari nu-l are.

Inima se tulbură, ca bruma-n soare,
Somnul nu mă caută şi seara doare,
Şerpii sângelui se-ncolăcesc prin vine,
Ca în munte-nzăpezitele lavine.

Lângă porţile duminicii, inele
Aburesc de dor, ca sunetu-n cinele.
Tu te-nalţi din sufletu-mi ca o dumbravă,
Fără vârstă, fără moarte - numai slavă.

Din rusaliile stelei, constelaţii
Înnoptează lângă tine, peste spaţii,
Iară creşterea gătelii din livadă
Joc de flori îţi pregăteşte să te vadă.

De-ai cunoaşte anii din copilărie,
Cum s-au adâncit în zarea aurie
Şi cum caută odihnei o cetate
Ca să nu mai poată nimenea răzbate

Până la hotarele înzăpezite,
Unde nu ajung colindele, păzite
De stelarii capricorni, să nu s-adune
Lângă satu-nfierbântat de semnele străbune.

Preajma ţi-o cunoaşte nesfârşitul dor,
Trupul ţi-l descântă magicul decor,
Ţi s-aruncă-amurgurile-n păr şi-n geană,
Leană, Leană.

poezie de George Drumur din Vatra cu stele (1942)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!