Luna
salcâmu-i doldora de lapte
și luna-n cer s-a aiurit
se plimbă singură pe luntre
alunecând spre infinit.
plutește singură pe mare
și totul se pierde-n suspin,
în zvon de flaute amare
în lung acord de dans divin.
ce grav duios pe cer ea trece
pe toate câte-s le petrece
privind la noi în efemer
cum toate trec și toate pier.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre plimbare, poezii despre lactate, poezii despre infinit sau poezii despre dans
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.