O pisică și-un cățel
Vorbăreață din născare,
O pisică stă la soare
Și tot mișcă din mustață
Cu-n cățel față în față.
- Vreau să știi, spune pisica,
Cu un nas cam atâtica,
Eu pernițe am la gheare
Și mereu cad în picioare.
Stau la pândă, măi Grivei,
Să îi prind pe șoricei
Care-s tare jucăuși,
Uite unul chiar acuș!
Și pisica se repede
Când pe șoricel îl vede.
Stă puțin și se gândește
Cățelușul și grăiește:
- Am și eu picioare bune
Și puternice, pot spune,
Iar cu ele alerg bine,
Mult mai repede ca tine.
Când stăpânul nu-i acasă
Noaptea, singurel mă lasă,
Dacă vine vreun om rău,
Să-l ferească Dumnezeu
Că-l apuc cu dinții bine,
Nu scapă nicicum de mine.
- Mac, mac, mac, zice rățoiul
Să oprească tărăboiul,
Fiecare știe treaba,
Voi vă lăudați degeaba...
Tu, Grivei, primești foloase
Că stăpânul îți dă oase,
Zi de zi te îngrijește,
De ești harnic, te-ndrăgește.
Iară tu, mâța Lăluța,
Care-n oală bagi lăbuța,
Șoriceii de n-ai prinde
La târg blana ți s-ar vinde
Pe o mână de făină
Sau o pană de găină.
Și vă spun în încheiere
Un proverb care nu piere,
Cum că: "Lauda de sine
Nu miroase deloc bine".
fabulă de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pisici
- poezii despre laudă
- poezii despre câini
- poezii despre vorbire
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre rațe
- poezii despre proverbe
- poezii despre picioare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.