Insomnie II
O pasăre de noapte îmi țipă la fereastră
Veghind ca insomnia, spinoasă buruiană,
Să nu se ofilească, dintru a minții glastră
Și, ochii-mi, să nu pună, cumva, geană pe geană.
Se aud în noapte greieri, iar vântul lin adie,
Salcâmii-și storc parfumul pe târgul prăfuit...
Din depărtări, furtuna, trimite - drept solie
Un tunet stins, lugubru mai mult un mormăit.
Ce namilă hidoasă îmi pare neagra noapte!
Și-n creier îmi pătrunde, adânc și dureros,
Șuvoi de gânduri negre, dojenitoare șoapte,
Ce-mi spun că-n viața-mi stearpă, nimic nu e frumos.
O, pasărea aceasta, ce-și țipă disperarea
Sau, poate, fericirea-și vestește, cu mult sârg -
Îmi tot aduce-aminte că nu-mi găsesc cărarea
Și-mi cere, insistentă, cu moartea să fac târg.
Strivit de plumbul zilei, de silnicia ei,
Încerc, fără nădejde, odihna să-mi găsesc...
Dar, pasărea îmi strigă, cu deznădejde: "Hei,
Nu mai urzi speranțe, ce-oricum, se risipesc!"
Nu mai urzesc speranțe, nici amintiri nu am
Mi-e trecerea prin lume aproape de sfârșit...
Afară, vijelia, pornită-i pe bairam
Salcâmi se zbat, în noapte, cu geamăt tânguit.
Iar pasărea, într-una, îmi țipă, cu mult sârg
Veghind ca neagra noapte, încet, timpul să-mi cearnă...
Salcâmii-și storc parfumul pe prăfuitul târg
Și n-am nici o nădejde, să pun geană pe geană...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
| Mara Voinas [din public] a spus pe 18 august 2011: |
| "Se bate miezul noptii in clopotul de-arama/ Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama..." Iata, insomnia lui Eminescu era mai blanda. In isomnia lui B.Ioachim angoasele sunt mai puternice. Noapte hidoasa, pasare care-si tipa disperarea; suvoi de ganduri negre, sinistre deznadejdi! Adierea lina de vant devine furtuna. Sufletul poetului se zbate, se tanguie, negasindu-si rostul... Totusi, timpul isi urmeaza cursul; dupa noapte, oricat de neagra, se face dimineata si-ncepe-o noua zi!... |
| C. Erber [din public] a spus pe 18 august 2011: |
Domnișoară MV
Poatre că la capitolul insomnie,
B. Ioachim e mai tare ca Eminescu.
Dar nu și la capitolul poezie.
Poetul se lasă în continuare bântuit
de strigoii fraților Văcărești,
se exprimă greoi,
în întortocheatul limbaj
al lui Țichindeal și Mumulean.
Pare atăt de îndrăgostit
de poezia retro
de pe Lumea Cealaltă,
încât, probabil,
scrie cu pana de gâscă
muiată-n călimară.
Goana după rime
îl face adesea să cadă în ridicol:
Bunoară, "pasărea, într-una îmi țipă, cu mult sârg"
"...vijelia, pornită-i pe bairam" etc. etc.
Dar "iambii suitori" și "săltărețele dactile"
salvează aparențele, dând impresia de poezie.
Plus rimele care pocnesc regulat din călcâie:
sârg, târg; buruiană, genană.
Poetul conferă textului
o muzicalitate aparent salvatoare.
Pentru că, de fapt,
compromisurile făcute rimei și ritmului,
omoară adevărata poezie.
Am mai spus-o.
Dacă s-ar elibera
de zurgălăii poeziei vechi,
la sensibilitatea pe care o are
și la predispoziția lirică manifestată,
poetul ar putea scrie și poezie adevărată
Însă poetul pare mai ineteresat
să scrie pe gustul unor fetișcane
însetate de dragoste
decât la standardele poeziei contemporane. |
| Mara Voinas [din public] a spus pe 19 august 2011: |
| C. Erber, chiar iti place "numele" pe care ti l-ai ales? Dac-as fi mama ta te-as dojeni... In alta ordine de idei, eu sunt Mara Voinas si atat! Iar despre B. Ioachim cred c-am putea vorbi mai mult ca om... (Este, intr-adevar, f sensibil.) |
| Mara Voinas [din public] a spus pe 19 august 2011: |
| Cand am citit "Insomnia" lui B.Ioachim, m-am dus cu gandul la Eminescu, asa..., nu pt c-as fi vrut, neaparat, sa fac comparatie... ...si, cu o suta de ani in urma, timpul avea alte valori... |
