Testament pentru fata mea

Să nu uitaţi, oameni,
că eu am secerat pentru voi
grâne, din toate hotarele.
Toate veştile mari
vouă întâi vi le-am spus,
cântând vi le-am spus
Toate veştile mari.
Steaguri şi imnuri am împletit,
aici, printre coase şi seceri,
numai steaguri şi imnuri,
pentru zorile Binelui.
Eu mă cobor acum,
adânc, în verzile ierburi.

Copila mea, vino pe creştetul munţilor,
coroniţă, cunună,
să te-ncredinţez viitorului.
Să fii cu oamenii blândă şi bună,
să nu uite ochii tăi miraţi
că toţi au fost odată fraţi,
dar străbătând prin cicluri nisipurile,
şi-au uitat unii altora graiul
şi chipurile.

Fata mea, draga mea.
Mâinile tale mici,
paşii tăi mici
să lase urme de aur aici,
unde eu am plâns şi-am gemut
pe-atâtea prispe de lut.
Ţi-am împletit steaguri şi imnuri,
pentru ziua când te vei ivi,
mirată, pe creştetul munţilor,
printre steaguri şi imnuri.

poezie clasică de Magda Isanos (1944)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!