Călătorul
Mi-aș fi dorit
să fi rămas cu mine
și timpul
să fi stat în loc
dar tu călătorești mereu,
iubite,
în căutare de noroc!
Mi-ar fi plăcut,
să-ntâmpin primăvara,
la pieptul tău privind semeț
dar te-ai pierdut
iubitule, în iarnă
și asta,
niciodată, n-o să-ți iert!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre noroc
- poezii despre iertare
- poezii despre iarnă
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.