Jurământ călcat
Un fior mi-apare dintr-o veșnicie
Ca un vis frumos care a fost cândva.
Chipul tău de înger e fantomă vie,
Fața ta de ceară - albă ca o stea.
Visez la nesfârșit clipele frumoase
Și-mi amintesc ades privirile cuminți.
Simt fiorul nopții în artere, oase,
Simt misterul magic al clipelor fierbinți.
Privirea ta precum un vânt de vară
Se îneca în lacrima de cer,
Și luna-mprospătată c-o lumină rară
Ne petrecea pe drumuri de mister.
Dar ce folos că tu mi-ai promis iubire...
Ai să mi-o plătești cu lacrimi mai târziu,
N-ai să uiți nicicând sfânta amintire,
Din prezent ți-o spun, căci deja o știu!
Și azi te văd mergând pe strada lată,
Cred că ai uitat ce-ți era mai sfânt.
La brațul tă pe-atunci, era o altă fată,
Cu care ai călcat în vechiul jurământ.
Aveam iluzii grele, visam dezamăgire,
Dar nu credeam în asta, îmi era absurd,
Căci tu plângând îmi tot jurai iubire,
Și mă făceai într-una iluzia s-o uit.
...
Ce păcat a fost când am crezut în tine,
Am crezut în toate, dar toate-s o prostie...
Și astăzi plâng, plâng tăcută-n sine
Și mă topesc în mări de gelozie.
În nopțile pustii și-n seri cu lună plină
Curaj în sinea mea nervoasă-o să-mi adun,
Și din iubirea voastră o să fur iubire,
Răpusatule, căci vreau să mă răzbun.
Amintirea-i goală în viața mea de vis
Chiar de mă sting în lacrimi fără de puteri,
Căci oricum și astăzi îți declar deschis,
Că nu rămân o pradă negrelor dureri.
Nu vei reuși să mă faci să sufăr,
Știu că ți-o dorești, da-i de necrezut!
Ochiul își va strânge pleoapa cea de nufăr
Și lacrimile mele rămase-s în trecut.
Orișice ar fi, viața-i înainte
Și știu c-ai să-ntelegi, dar va fi târziu...
Într-o zi pustie să-ți aduci aminte,
Într-o zi frumoasă când n-am să te mai știu.
Și timpul a trecut, trăiesc o altă viață,
Mai mândră sunt, mai plină de puteri,
Mă salut-un soare-n orice dimineață
Ce m-a făcut să uit murdarele dureri.
Dar tu-ai rămas în urma mea uitat...
Ne-am despărțit, plecând din loc în loc.
Mort ești pentru mine și arăți ciudat
Ca o tăciune neagră ce nu mai are foc.
...
Deja s-a revărsat jumate din cea viață...
Într-o zi frumoasă, pe strada cea de lut,
Mi-am amintit fioru-ți, lacrima pe față,
Fără ea la brațu-ți pe stradă te-am văzut.
Cu ochii roși de lacrimi și cu părul alb
Mi-ai apărut în cale rugându-mă să iert,
Dar orice nu mi-ai spune sub acel înalt,
Cu orice jurământ, n-am să te mai cred.
Ce folos că plângi și regreți de toate,
Regreți de price clipă care a trecut,
Căci de astăzi viața, se transformă-n moarte,
Nu-mi rămâne azi decât doar să te uit...
poezie de Diana Enachii (1 mai 2011)
Adăugat de Diana Enachii
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre prezent
- poezii despre frumusețe
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.