Clipa divină
Nu mă tem de tine, moarte,
Chiar dacă vii să mă ucizi în vis.
Atât mă tem, că încă nu am scris
Cum să te spânzur într-o carte.
Să văd cum mori și Tu măcar o dată
Cum sufletul îți curge în pământ
Că n-ai în tine nimic sfânt
Ființă hâdă fără nici o Pată?!
Aduni copii, femei, bătrâni
Cum îi alegi, nebună fără minte?
Dintre cei răi, pe cel cuminte
Tu, Pacoste, din Casa de nebuni.
Sunt prea bătrân să mă mai tem de tine
Și n-am sfârșit ce am avut de scris
Omoară, Doamne, păcătoasa-n vis
Și-nvață-mă să fac ce se cuvine.
poezie de Aurel Anghel
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Anghel. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre nebunie
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.