Icoana
Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...
Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziți de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre icoane
- poezii despre dor
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.