Crucea morţii

Opaiţul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinţ cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,

Adună sfetnicii-n consiliu
Şi-aceştia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morţii,
Nesăbuitul lor despot

Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Şi blând ca ramul de măslin,

Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăţi de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă

Mort vacarmul. E tăcere
Şi pe cer s-a stins lumina
Doar Maria le citeşte
Jurilor pe frunte vina,

De-aşi fi-năbuşit căinţa
Care-n inima lor plânge
Pe când Ponţius îşi spală
Mâinile-ntr-un vas cu sânge;

Opaiţul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinţ cu chip urât
Adună sfetnicii-n consiliu
Să hotărască doar atât:

Cu mâna lui plină de sânge
Va face astăzi jocul sorţii
Pe când în jur legionarii
Gătesc în tihnă, crucea morţii.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!