Nu a trebuit să plâng singur
Doamne,
Îmi amintesc ziua
Când tata mi-a prins mâna în ușă.
Durerea a fost atât de puternică.
Nimic nu a mai existat
În afară de durere.
Apoi
Tata m-a luat în brațe
Și m-a ținut strâns
Și m-a chemat pe nume în șoaptă
Iae
Și iar
Și iar.
Durerea nu înceta,
Dar știam
Că nu sufăr singur.
Doamne, îmi amintesc ziua
Când a murit.
Durerea a fost atât de puternică,
Încât mi-a tăiat orice răsuflare.
Nimic nu mai exista
În afară de durere.
Atunci Tu m-ai luat în brațe
Și m-ai ținut strâns
Și m-ai chemat pe nume în șoaptă
Iar
Și iar
Și iar.
Durerea nu înceta,
Dar știam
Că nu trebuie să plâng singur.
poezie de G. Gant din Vitamine duhovnicești pentru inimile rănite, traducere de Anthony M. Coniaris
Adăugat de L, Iuliana
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre existență, poezii despre durere, poezii despre tată, poezii despre plâns sau poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.