Condamnații
Condamnații din sanatoriu
Se uită cu jind prin ferestre
Sănătatea, singura lor zestre
A ajuns detaliu derizoriu
Se simt mai vinovați ca la-nceput
Pe umeri duc o tristă condamnare
Că nimeni pe pământ putere n-are
Să le redea întâiul lor statut
Zilnic fac controale de rutină
Și înghit pastile de tot felul
Frica morții le mărește zelul
Că ei zilnic merg înspre ruină
Lasă-n urmă un crâmpei de viață
Unii chiar neveste și copii
Conjugarea verbului a fi
Le-a fugit definitiv din față
Când pătrunde medicu-n salon
Caută cu spaimă să cuprindă
Pe fața lui sentința ca-n oglindă
Și-și ridică ochii spre plafon
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre verb
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre spaimă
- poezii despre soție
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.