Balada preţului cu colţi de argint

Redactorii-şefi iubitori de cultură
Să-şi vândă revistele încă sperau,
Adânc detestând a spinării curbură,
Scriau, corectau, tipăreau şi ziceau:

- Veniţi să citiţi la chioşc de ziare
Articole, versuri, umor, ca şi proză,
Ce zilnic susţin un tiraj ce nu-i mare,
Dar face să fie viaţa mai roză...

- Dar costă o groază, spunea difuzarea
Şi banii sunt rari prin cultură pe-aici,
Mai bine (la alţii aşa creşte vânzarea!)
Tipărim porcărele şi goale pisici.

Redactorii, însă, sperau cu oftatul
C-o să investească-n cultură şi statul.

- Priviţi cum înghite pământ ca şi cer,
E preţul uriaş în bancnotele noi,
Să-i dăm câte-un leu, din aceia de fier,
Că poate ne iartă, săraci fiind şi goi...

Redactorii, însă, de-ambiţuri mânaţi,
Credeau c-o să fie sponsorizaţi.

- Redactori, e preţul cu colţi ca argintul,
Chiar el vă sufocă literatura,
Priviţi cum dughene se-nalţă iubindu-l...
Redactorii, însă, răspunseră:- Gura!

Mai bine ia vraful şi du-l la REMAT,
Acolo vânzarea va merge din plin,
Până când ne ajută acel desemnat...
Şi-au mai apărut, însă foarte puţin.

parodie de Corneliu Vasile din Epigrame şi alte versuri umoristice, după Ştefan Augustin Doinaş (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Votează! | Copiază!