Amăgire
Să fug de gânduri vreau dar nu-i măsură,
Ah creierul, gândește fără mine,
Nu-l pot opri, să-nebunesc îmi vine
Și-atunci m-afund, pierdut, în băutură.
Mă-mbăt dar capu-mi vâjâie, plesnește
Și tâmplele-i se zbat nimicitoare,
Am vrut să-l amăgesc dar tot mă doare
Și-a gândurilor fire-mi încâlcește!
Mi-e totuși vigilența încă trează,
Mă poartă-n întuneric în neștire
Dar mă păzește și nu mă trădează!
Deși un voal mi-e tras peste privire
Smintitul creier încă mai lucrează,
Sperând la o smintită fericire.
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre creier, poezii despre întuneric, poezii despre trădare, poezii despre fericire sau poezii despre băuturi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.